Eticheta

Săptămâna Mare

S

„Oare știi, Iosife, pe cine ai luat?”

Oare într-adevăr, cerând și luând, știi, Iosife, pe cine ai luat? Oare, venind la cruce, coborându-L pe Iisus, știi oare pe cine ai ținut în brațe? Dacă știi într-adevăr pe cine ții, acum ai devenit bogat! Și oare cum săvârșești această preaînfricoșătoare îngropare a trupului dumnezeiesc al lui Iisus? Vrednică de laudă e râvna ta, dar mai vrednic de laudă sufletul tău. Oare într-adevăr nu te...

Tăcerea Sâmbetei Mari

Astăzi e tăcere multă pe pământ; tăcere multă și liniște acum; tăcere multă, că Împăratul doarme. Pământul s-a înspăimântat și a amuțit, că Dumnezeu a adormit cu trupul și a înviat pe cei din veac adormiți. Dumnezeu a murit în trup și iadul s-a cutremurat. Dumnezeu a adormit pentru o clipă și a trezit pe cei din iad… Astăzi s-a făcut mântuire celor de pe pământ și celor din veac sub pământ;...

Mântuirea tâlharului „cel mai nesimțitor ca piatra”

Domnul săvârșește pe cruce minunea aceasta, care-I arată, mai cu seamă, puterea Lui. A schimbat sufletul cel rău al tâlharului nu atunci când a înviat din morți, când a certat duhurile și marea, când a izgonit diavolii, ci acum, când era răstignit, pironit, ocărât, scuipat, batjocorit, tocmai ca să vezi și dintr-o parte și din alta puterea Lui: pe Cruce a zguduit și toată zidirea și a despicat...

Când iubirea atinge apogeul

Vineri Isus a murit motivat de dragoste. El a spus că aceasta a fost alegere Lui. Nu a lui Pilat, nu a lui Irod, nu a lui Cezar. Nu a marilor preoți. Nu a mulțimii. El a spus: „Eu îmi dau viața pentru oile mele… Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.” Crucea a devenit cel mai recunoscut simbol din lume. Ea marchează mai multe...

Isus în Templu

Dacă Dumnezeu disprețuia jertfele de vite și cerea doar curățenie sufletească și rugăciune ascunsă, preoții puteau închide porțile sanctuarului, ca să se apuce de altă meserie; negustorii de boi, de viței, de oi, de miei, de iezi, de porumbei și de vrăbii ar fi văzut scăzându-le, ba chiar spulberându-li-se orice fel de căștig. Dacă, spre a fi iubit de Dumnezeu, omul era ținut să-și schimbe viața...

Cum arăta Ierusalimul din vremea lui Isus?

Ierusalimul era un oraș de pelerinaj, în care se practica pe scară largă sacrificarea animalelor. Parada nesfârșită de oi, capre și vaci duse spre comercializare sau măcelărite, ca să nu vorbim de cele folosite pentru hrană, trebuie să fi lăsat străzile din jurul Templului într-o mizerie de nedescris. Iar după sacrificare, cea ce rămânea trebuia să fie dus undeva. Leșurile aveau să fie aruncate...

„Duhu-I, desferecat de greoaia povară tinoasă, nu se odihnea”

Trupul rănit al lui Hristos se odihnea în sfârșit pe un pat de mirodenii, în stânca din livadă. Dar duhu-I, desferecat de greoaia povară tinoasă, nu se odihnea. Le împărtășise celor vii voiasa Veste Bună și-L răsplătiseră cu moartea; acum trebuia să le-o împărătșească celor morți, care de veacuri și de milenii o așteptau în adâncimea Șeolului. (…) Pentru aceștia câțiva, arvune de sfințenie...

„Adus-a viață și-i dau pe ea moartea cea mai de rând”

Răsuflarea lui Isus se face tot mai gâfâită. Pieptul i se umflă în opintiri canonite, ca să soarbă un strop de aer mai mult; capul îi zvâcnea de usturimea cuielor; inima-i bătea cu răbufneli întețite ce-L zguduiau, mai mai să-L smulgă de pe cruce; frigurile însetate ale răstigniților îi ardeau toate mădularele, de parcă sângele din vine I s-ar fi schimbat în foc. Trupul încordat în acea...

Sărbătoarea pascală și limbajul de lemn

Demult n-am mai văzut atâta clișeu și inepție într-un discurs despre creștinism. Am „căzut” pur și simplu peste interviul cu pricina și, dacă tot l-am văzut până la capăt, nu mă pot abține să nu vi-l împărtășesc. El se încadrează la rubrica „AȘA NU!”. Priviți-l pe nonșalantul profesor cum îndrugă argumente dintre cele mai subțiri, cum cade în ridicol de la o frază la alta. Este un monument de...

„Duhul a biruit încă o dată asupra cărnii”

Acum e singur, singur în noapte, singur între oameni, singur în fața lui Dumnezeu. Acum poate să-Și arate slăbiciunea fără să roșească. La urma urmelor e și om, om din carne și sânge, om care răsuflă și umblă, om care știe că nimicirea I se apropie, că I se va strica unealta trupului, carnea-I va fi străpunsă, sângele-I se va prelinge pe pământ. (…) Orice erou e totdeauna singurul treaz într-o...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.