Eticheta

rugăciunea

r

Rugăciunea și postul

Trebuie să avem bine împărțite orele de rugăciune, pentru ca, dacă suntem cumva împiedicați de vreo treabă, timpul însuși să ne îndemne către îndatorirea noastră. Nu e nimeni care să nu cunoască al treilea ceas, al șaselea, al nouălea, revărsatul zorilor sau înserarea. Nici hrana nu ți-e îngăduită dacă n-ai spus mai înainte rugăciune și nu te vei întoarce de la masă de nu I-ai adus mulțumire...

Rugăciunea – bumerang al sufletului

Ceresc bumerang al sufletelor noastre,
Fulger țintit de inimă spre Dumnezeu,
Tu, rugăciune, biruitoare mereu
Peste orice înfrângeri, orice dezastre.
 
Străbați genuni, la Domnul te sui
Și de-L atingi te întorci îndată
Înapoi la cei ce te-au trimis, încărcată
De toate bogățiile milelor Lui.
(Vasile Voiculescu)

„Dacă e să ne păstrăm nădejdea mântuirii, trebuie să fim curajoși!”

Lumea continuă să se agite în cercul vicios al problemelor ei materiale – economice, de clasă, naționale etc. – fiindcă oamenii refuză să-I urmeze lui Hristos. Nu dorim să ne asemănăm Lui întru toate, să devenim frații Lui și prin El copii iubiți ai Tatălui și sălășluire aleasă a Duhului Sfânt. În purtarea de grijă mai înainte de veci a lui Dumnezeu pentru om, suntem meniți să ne împărtășim de...

„Vino ca să viețuiesc în Tine duhovnicește!”

Mărturisi-voi Ție, negrăite Doamne în Treime, nu cele proprii Ție, ci cele proprii mie, după putință. Căci Tu, negrăite, împreună cu ale Tale, Te-ai preaînălțat, aflându-Te de nesfârșite ori mai presus de orice cuvânt și minte ce voiește să Te înțeleagă sau să vorbească despre Tine. Căci Tu m-ai zidit prin hotărârea Ta mai presus de orice măreție, altfel decât pe orice altceva; m-ai plăsmuit cu...

Tainele și frumusețea rugăciunii

Rugăciunea nu stă numai în repetarea unor cuvinte, ci în mișcări spre Ființa [dumnezeiască] țâșnind din adâncurile inteligenței. Meditând necontenit la ele, gândirea e din când în când transformată privindu-le plină de mirare, mișcările ei fiind unite cu Duhul, și Îl scrutează pe Dumnezeu îndeaproape în chip de nespus. Fericit cel care știe să stea necontenit la ușa Lui fiindcă nu va fi rușinat...

Frumusețea vieții de credință

În general trăim fără Dumnezeu, fără omenie, în sclavie față de natura inferioară. Ne ridicăm împotriva lui Dumnezeu, ne separăm de aproapele, ne supunem cărnii. Or pentru viața adevărată, așa cum trebuie ea să fie, e necesar exact contrariul: supunere de bunăvoie lui Dumnezeu, unitate sufletească unii cu alții și domnie asupra naturii. Începutul acestei vieți adevărate e aproape de noi și nu e...

Rugăciunea săptămânii (96)

Doamne, vreau să cunosc adevărul. Recunosc că sunt stăpânit de dorințe ce pot să îmi întunece și să îmi denatureze abilitatea de a gândi chibzuit. Mi-ai promis că Duhul Tău cel Sfânt mă va călăuzi în tot adevărul. Mă rog pentru călăuzirea Lui chiar în acest moment. Nu vreau să greșesc în vreun fel. Nu doresc să fiu amăgit de alții sau de mine însumi. Numai Tu stăpnești adevărul absolut și vreau...

Cum se închinau evreii în Sinagogă și ce am moștenit noi din acea închinare?

Specificul închinării în Sinagogă a constat în trei elemente: lauda, rugăciunea și învățătura. Întrucât se consideră că modul în care Pavel înțelegea închinarea creștină, în special în Corint (1Cor. 12-14), include aceste aspecte, merită să revenim pentru a observa accentele principale. Lauda. Serviciul de deschidere pe tonul laudei corporative. Principiul talmudic ulterior este enunțat astfel:...

Fericirile lui Ioan Scărarul

Fericit este cel ce are față de Dumnezeu un dor asemănător celui pe care-l are îndrăgostitul nebun față de iubita lui. Fericit este cel care se teme de Domnul așa de mult, cât se tem cei pârâți, de judecător. Fericit este cel ce s-a făcut atât de sârguitor în sârguința cea adevărată, pe cât de recunoscător s-a făcut slujitorul față de stăpânul său. Fericit este cel ce s-a făcut atât de râvnitor...

Rugăciune (95)

Vremea este a pocăinței, vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca un îndurat, că-mi iertare de greșale.
Să nu mă urăști, Mântuitorule, să nu mă lepezi de la fața Ta; ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca un milostiv, dă-mi iertare de greșale.
(Andrei Criteanul – 660-740)

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.