
Interpretarea depinde, în cele din urmă, de virtuțile teologice ale credinței, nădejdii și dragostei. Credința că există o prezență reală, un glas, un sens în text; nădejdea că o comunitate interpretativă poate, prin puterea Duhului, să dobândească o înțelegere adecvată, deși nu absolută a sensului respectiv; dragostea, o relație reciprocă a dăruirii de sine între text și cititor. (…)...