Eticheta

relația cu Dumnezeu

r

„Când rănile amintirilor se desfac…”

Astăzi s-au împlinit 30 de ani de când robul lui Dumnezeu, bunul domn Neagoe Basarab, a plecat din această viață degrab trecătoare, ca dintr-o vale a durerilor, spre locașurile cerești cele veșnice. Odihnească-se în pace sufletul lui, alături de sufletele copiilor noștri, coconii Theodosie, Petru, Ioan și Anghelina, Ruxandra și monahia Sofronia! Era seară și întorcându-mă de la vecernie în...

Fericirea și moartea – o prietenie definitivă

Frica de moarte vine din prea multă agitație și neliniște, nu din fericire. Când ne agităm prea mult și ne reamintim brusc de moarte, ni se pare cu totul absurdă, oribilă. Dar atunci când ajungem la pace și la fericire, privim moartea și o acceptăm într-o altă manieră. Pentru că moartea se află la un nivel mult mai înalt și pare înfricoșătoare doar atunci când este asociată frământărilor lipsite...

„O clipă, inima mi se făcu cer”

Uneori calcă cineva în inima mea, Calcă aprins, parcă s-o ia. O măsoară în jos și-n sus. Eu tac, ascult și adast supus: O fi boala, o fi moartea Nu mă răzvrătesc, asta mi-e partea. Mă doare, dar nu mi-e frică Numai inima se face mică, mică… Într-o noapte pașii largi, tot mai largi… – Domol, inimă, că te spargi. Strig la ea: „Ești nebună?” Ea-mi bate-n urechi să-mi spună: „Omule, scoală...

Frumusețea vieții de credință

În general trăim fără Dumnezeu, fără omenie, în sclavie față de natura inferioară. Ne ridicăm împotriva lui Dumnezeu, ne separăm de aproapele, ne supunem cărnii. Or pentru viața adevărată, așa cum trebuie ea să fie, e necesar exact contrariul: supunere de bunăvoie lui Dumnezeu, unitate sufletească unii cu alții și domnie asupra naturii. Începutul acestei vieți adevărate e aproape de noi și nu e...

Epicentrul ființei noastre

Numai un copil crede că trupul este totul. Dintre adulți, numai infantilii mai pot cultiva iluzia corporalității exclusive. Orice om cu o minimă reflecție asupra lui însuși știe din capul locului cum stau lucrurile. Ceva nedectectabil, dar central, se asunde în noi, un fel de nucleu dur al ființei. Funcțiile trupului depind de acest „ceva” care se sustrage unei analize ultime și pe care oameni l...

Despre creștinism: simplu și candid

Cineva mi-a sugerat acest material. De îndată ce l-am văzut m-am gândit (pentru a câta oară?!) la relevanța mesajului creștin printre tinerii noștri. Când îi văd răsfirați printre ascultătorii mai vârsnici sau – mai presant – când stau cu zecile pe băncile unei biserici ascultându-mă, nu pot să nu-mi pun problema relevanței. Trăiesc mereu tensiunea între limbajul biblic (cornilescian...

„Șoferul vieții mele‟

E interesant că m-am gândit întotdeauna la Dumnezeu ca la cel mai de treabă tip care există. Și totuși… Îl aruncasem în rolul unui ticălos autocrat, dicatatorial, sau cel puțin Îi răspundeam astfel, plin de furie, revoltă și ură. Problema era, desigur, că nu asta era revelația la care sperasem. Nu era ce vroiam să aud. Vroiam ca Dumnezeu să mă sfătuiască doar un pic, cam cum ar face un...

Valoarea ontologică a individului

Am încercat să exprim ideea că a folosi categoria rasei pentru a indica ce înseamnă să fii om, și în special pentru a indica realizarea ei deplină, este o interpretare greșită și pur și simplu un păgânism, deoarece specia, umanitatea, diferă de rasa animală nu doar prin superioritatea ei generală ca rasă, ci și prin caracteristica umană a fiecărui individ din cadrul speciei (nu doar a indivizilor...

Amația și uneltirea-pedeapsă

De când s-a abătut Amația de la Domnul, s-a făcut împotriva lui o uneltire la Ierusalim și el a fugit la Lachis. Dar l-au urmărit la Lachis și l-au omorât. L-au adus pe cai și l-au îngropat cu părinții săi în cetatea lui Iuda. Așa povestește cronicarul (2Cron. 25.27-28) cu precizia și coerența unui redactor de știri. Este singura ocurență ce descrie episodul și, trebuie să recunoaștem, o face...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.