Eticheta

psihologia

p

Chipul de neuitat al tatălui

Prima persoană ivită în fața ochilor mei pe această lume a fost tatăl meu. Dintotdeauna mi-am închipuit memoria omului ca banda unei pelicule pe care se înregistrează, ca într-un film, toate imaginile vieții, din leagăn până la mormânt. Ca o cameră de luat vederi, ochiul înregistrează automat tot ceea ce apare în câmpul obiectivului său. Memoria nu păstrează decât imaginile și scenele interesante...

Starea de blasfemie

Am discutat cu  femeie nespus de tristă. Soțul ei a părăsit-o. Fiul ei s-a alăturat unor hippy, a abandonat școala și a plecat de acasă. Fiica ei, în vârstă de doisprezece ani, este deprimată și ea. Totul este fără noimă. Femeia și-a pierdut interesul pentru meseria ei. Întuneric deplin, o stare de blasfemie. Pe măsură ce vorbeam, simțeam tot mai limpede caracterul demonic al tristeții. Simțeam...

Azvârliți în deșertul maturității

Aceasta este, în opinia lui Scott Peck, consecința Căderii din Eden. Omul a fost obligat să facă mereu diferența între bine și rău, ba chiar să acționeze ca atare. Uciderea lui Abel este prima dovadă faptică a liberului arbitru. „Abel a fost ucis de Cain deoarece acesta din urmă a ales să nu gândească profund. Prin liberul arbitru alegem să gândim sau nu, să gândim profund sau superficial”...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.