Fragmentul de mai jos, desprins din omiliile patristice, scoate în evidență – printr-o interpretare alegorică – felul în care primii hermeneuți ai Scripturii Îl vedeau pe Hristos în tot Vechiul Testament. Aceast abordare hristologică a oricărui pasaj biblic ne scapă adesea, poate și din cauză că suntem prea preocupați de aplicarea metodei istorico-critice. Dar, să nu mai lungim vorba...
Sunt multe păcatele pe care le facem, dar nu ni se par grele fiindcă, atenți la iubirea de sine și închizând ochii pentru noi, ne mângâiem cu amăgirea noastră. Se întâmplă ca adesea să judecăm ușor greșelile noastre grave și cu asprime greșelile ușoare ale aproapelui… Or știm că iubirea de sine închide foarte tare ochiul inimii. De aici se deduce că ceea ce facem noi și nu socotim a fi...
Poate vă era dor de o interpretare alegorică de toată frumusețea. Iat-o! Este dintr-un comentariu scris de Grigorie cel Mare (cca. 540-604), unul dintre cei mai mari exegeți ai perioadei patristice. Delectare plăcută! Într-adevăr, oricare ales și oricare creștin desăvârșit prin urmarea Căii lui Dumnezeu este în același timp om, vițel, leu și vultur (cf. Ezech. 1.10). Omul este o ființă rațională...
Nici un cusur trupesc. O inteligență peste medie și o înțelegere a lucrurilor cum nu se mai văzuse. Pur în suflet și-n faptă, atent la detalii dintre cele mai diverse. Daniel este numele lui și, alături de câțiva prieteni, devine un prins de război. Nebucadnețar, împăratul Babilonului, alege din marea mulțime de evrei câțiva mai răsăriți. Daniel devine astfel un fel de tribut de materie cenușie...
Ieremia a fost cel mai influent profet al secolului VII î.Hr. Pe vremea lui idealismul religios a atins cea mai înaltă culme. Influența slujirii sale poate fi văzută nu doar în desfășurările ulterioare ale istoriei lui Israel, ci și în scrierile creștine. Literatura Noului Testament îi datorează mult lui Ieremia sub aspectul. Similitudinile care se pot observa între învățătura hristică și mesajul...