Eticheta

primele secole

p

Rugăciunea săptămânii (122)

Cel ce ai deschis ochii inimii noastre ca să te cunoaștem pe Tine, singurul Preaînalt întru cele preaînalte, Cel sfânt, Care întru sfinți Te odihnești, Cel ce umilești trufia celor mândrii, Cel ce risipești sfaturile neamurilor, Cel ce ridici pe cei smeriți la înălțime și smerești pe cel înalt, Cel ce îmbogățești și faci sărac, Cel ce ucizi și faci viu, singurul binefăcător al duhurilor și...

Rugăciunea săptămânii (101)

Dă-ne, Doamne, să nădăjduim în Numele Tău, dintâiul izvoditor al întregii creații [Tu] Cel care ai deschis ochii inimii noastre spre a Te cunoaște pe Tine [drept] singurul Preaînalt întru cele preaînalte, [singurul] Sfânt Care Te odihnești întru cei sfinți; Cel Care smerești cutezanța celor trufași, Cel Care risipești gândurile națiunilor, Cel Care îi înalți pe cei smeriți și pe cei înalți îi...

Ființa adevărului

Aceasta este, după părerea mea, ființa adevărului: a nu te minți în înțelegerea a ceea ce este cu adevărat (iar minciuna este o închipuire ivită în cugetare, care face ca ceea ce nu este să apară ca existând; iar adevărul este înțelegerea sigură a ceea ce este cu adevărat). Astfel, numai ocupându-se cineva multă vreme și în liniște cu cugetări înalte, va înțelege ce este cu adevărat ceea ce este...

„Să păzim sub armele rugăciunii steagul Împăratului nostru!”

Numai rugăciunea este cea care înduplecă pe Dumnezeu. Hristos a voit ca ea să nu săvârșească nimic rău, ia dat toată puterea de a face bine. Astfel, nimic nu știe altceva decât să cheme înapoi de pe drumul morții sufletele celor decedați, să întărească pe cei slabi, să vindece pe cei bolnavi, să-i izbăvească pe cei apucați de demoni, să deschidă porțile închisorilor, să dezlege lanțurile celor...

Răbdarea lui Hristos

Dumnezeu rabdă să se nască în pântecele Maicii Sale. Născut, acceptă să crească și crescut nu ține să fie recunoscut, ci disprețuindu-Se pe Sine este botezat de robul Său și respinge doar cu vorbele atacurile ispititorului. Când lui Dumnezeu S-a făcut propovăduitor, învățând pe om să scape de moarte, acordându-i în scopul mântuirii iertare pentru răbdarea rănită, nu s-a certat, n-a strigat și n-a...

Cum a început teologia?

Istoria teologiei creștine nu începe cu începutul. Adică, teologia creștină a început mult după umblarea lui Isus Hristos pe pământ, alături de ucenici, și chiar după ce ultimii ucenici și apostoli au murit. Teologia este reflecția Bisericii asupra mântuirii aduse de Hristos și asupra Evangheliei acelei mântuiri pe care au propovăduit-o și explicat-o apostolii secolului I. Apostolii s-au bucurat...

Faptele cele bune

Ascultă faptele cele bune, pe care trebuie să le faci și de la care nu trebuie să te înfrânezi. Mai întâi de toate credința, frica de Domnul, dragostea, unirea, cuvintele dreptății, adevărul, răbdarea. Nimic nu-i mai bun decât acestea în viața oamenilor. Dacă cineva le va păzi pe acestea și nu se va înfrâna de la ele, fericit va fi în viața lui. Ascultă apoi ce urmează acestora: să sprijini pe...

Un trofeu al Învierii

Întâmplarea aceasta a fost povestită de Clement Alexandrinul (sec. II d.Hr.). Prin urmare, ea nu face parte din materialul canonic al Noului Testament, cu toate că se bucură de o largă acceptare din punct de vedere istoriografic. Versiunea pe care o reproduc este cea a lui Eusebiu de Cezareea (sec. IV d.Hr.), care a preluat textul lui Clement cu fidelitate. După cum veți observa, avem aici o...

Despre postire și postitori

Înțeles într-o varietate de feluri, postul creștin are istoria lui. S-au scris deja cărți pe marginea acestui subiect, iar investigațiile continuă. Orice nouă informație e prețioasă și se pune, precum o piesă de puzzle, în tablou. Se discută despre veridicitatea postului, despre originile lui, dar și despre modalitățile de postire: total (negru, fără nimic) sau parțial (cu apă). Chiar și lungimea...

Caracterul trinitarian al botezului

Pentru cei mai puțin familiarizați cu literatura teologică a primelor secole, ofer mai jos un fel de „regulament” al botezului, așa cum se găsește în Tradiția Apostolică. Fragmentul propriu-zis îi aparține lui Ipolit Romanul (170-236), un veritabil scriitor bisericesc și – după Eusebiu – episcop într-o biserică pe care n-o cunoaștem. Contemporan cu Origen, Ipolit a lăsat în urmă o...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.