Eticheta

poezii românești

p

„Rugați-vă veșnic…”

Când soarta vi-i crudă Sub norii ce gem, Când fruntea asudă Și anii-s blestem, Când viața vă minte, Mușcând pân’ la os: Pășiți înainte Cu Domnul Hristos. Oriunde v-ați duce, Pe mări, pe pământ, De stați la răscruce, De plângeți sub vânt, De-i jalea răsuflet Prin bezna de jos: Purtați-L în suflet Pe Domnul Hristos. Sub val de năpaste, Sub zbucium, sub chin, Cu sulița-n coaste, Cu limba-n...

„O clipă, inima mi se făcu cer”

Uneori calcă cineva în inima mea, Calcă aprins, parcă s-o ia. O măsoară în jos și-n sus. Eu tac, ascult și adast supus: O fi boala, o fi moartea Nu mă răzvrătesc, asta mi-e partea. Mă doare, dar nu mi-e frică Numai inima se face mică, mică… Într-o noapte pașii largi, tot mai largi… – Domol, inimă, că te spargi. Strig la ea: „Ești nebună?” Ea-mi bate-n urechi să-mi spună: „Omule, scoală...

Rugăciunea – bumerang al sufletului

Ceresc bumerang al sufletelor noastre,
Fulger țintit de inimă spre Dumnezeu,
Tu, rugăciune, biruitoare mereu
Peste orice înfrângeri, orice dezastre.
 
Străbați genuni, la Domnul te sui
Și de-L atingi te întorci îndată
Înapoi la cei ce te-au trimis, încărcată
De toate bogățiile milelor Lui.
(Vasile Voiculescu)

„Ne-om ridica pe Aripi-de-Nădejde!”

În fiecare dimineață și-n fiecare seară privesc în depărtări cum trec cocorii… Șireaguri nesfârșite de-amintiri, Speranțe înșelate de ieri de azi de mâine, poate… În fiecare dimineață și-n fiecare noapte privesc din depărtări, cum vin cocorii… Zădărnicii, bătând același drum pe care ieri s-au scuturat petale moarte… E scris în cartea vieții noastre Să alergăm spre culmi de soare pline Și obosiți...

„Doamne, dacă-mi ești prieten”

Sub acest titlu, poetul contemporan Spiridon Popescu ne-a scris o poezie în care umorul se logodește cu drama. Recitată de Florin Piersic pe muzica lui Ernesto Cortazar, această reflecție superbă asupra morții este de o duioșie extraordinară. Animal elegant și bun prin excelență, în care puterea este mereu gentilă și blândă, calul reprezintă miezul acestor versuri. În mod fatidic, acesta...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.