Eticheta

poezie românească

p

„Te întreb”

A fost al tău vreodată vântul Sau universul nesfârșit? Ori soarele din cer luându-l L-ai dus în mâini la asfințit? Ai ascultat în floare merii Cum înălțau iubirii cânt? Te-ai contopit cu ploaia verii În brațe fulgerul purtând? Ai născocit cu ochiul minții Cât pot fi toamnele de-adânci? Ți-ai dăltuit din iarna vieții Poteci de soare peste stânci? Întrebări formulate poetic de Viorica Sălăjeanu, o...

LA MULȚI ANI, Boris Ioachim!

Scriitorul Boris Ioachim (numele real, Costel Geană) s-a născut la 25 ianuarie 1967 în satul Sârbi, județul Botoșani. A debutat în revista Flacăra în 1996, la rubrica „Mașina de scris” a criticului Alex. Ștefănescu. Publică, în 2004 și 2005, două plachete de versuri, apărute în antologia de versuri 55 de poeți contemporani, respectiv Antologia vinovatelor plăceri. În rest, se descrie drept un ins...

La focul inimii (6)

De parcă n-ai fi lângă mine Te aștept mereu mai altfel, Mai aproape de Cer și de inima mea. Spune-i tu Făcătorului de legământ Ce vreau eu de la tine Și ce vrei tu de la El, Ca să fie mai adânc în iubire, Ca să fie mai înalt în frumos. Dacă mergi la piață, Nu vreau decât niște fructe ale dragostei Lui; Să fie cadoul meu pentru tine… La mulți ani, dragul meu! (Strofa a VI-a din poezia Lângă...

Iubire și resemnare

Probabil c-ați mai auzit/citit aceste versuri din Ultima scrisoare. Scrisă de Mihai Beniuc în 1937, poezia descrie o dragoste pe cât de imposibilă pe atât de profundă. Dincolo de durere însă, de cuvintele saturate de patetism, resimt aici o ilustră demnitate. E acea demnitate masculină ce nu te lasă să te răzbuni, ce nu-ți permite să fi vulgar și nici să decazi lamentabil în jocul instinctelor...

Mirajul cerului

Nu este prea mult cer în poezia românească. Poate nici în ethosul românesc nu prea este… Și totuși, am găsit o poezie mai puțin cunoscută ce descrie acest dor. Este vorba de micul poem Râvnind mereu cerul, scris de Elena Armenescu. Această distinsă doamnă a culturii române (născută în 1948, în jud. Teleorman) stălucește prin ineditul poziției sale sociale. N-a fost niciodată doar poetă. A...

Gândul de duminică (3)

Un prieten drag mi-a scris din memorie o poezioară superbă. A făcut-o când povesteam cu el despre soarta poeziei evanghelice românești. Atunci am auzit pentru prima dată numele lui Ion Mantinescu. Probabil unii dintre voi îl știați deja, dar pentru mine a fost o noutate extraordinară. Vă ofer mai jos, drept cadou de duminică, una dintre creațiile acestui mare și necunoscut poet: Cel mai frumos...

„Să citească domnu’ procuror…”

Seducătorul îndemn vine din partea dețintului Gigi Becali pentru omul ce-i instrumenta ultima speță. Ne referim la ultimul proces al războinicului luminii, ocazie cu care i s-au mai adăugat șase luni la pedeapsa actuală. În acel context, Becali a dat la iveală o fațetă mai puțin cunoscută: cea de recitator. La un moment dat, în tăcerea mormântală a salii de judecată, deținutul a început să...

„Ne-am ales cu domnul Eminescu”

15 ianuarie – o zi cu semnificație națională. Este ziua când ne aducem aminte într-un mod ilustru și elaborat de marele poet Mihai Eminescu. Criticii literari se întrec în eseuri de specialitate, copiii la școală sunt puși să învețe din poeziile lui, oamenii de rând prind și ei în graba zilnică ceva din savoarea sărbătorii. Cu această ocazie vă ofer și eu această melodie superbă despre cel...

„Din ochișorii căprioarei curg lacrimi de fericire”

Îmi aduc aminte cu plăcere de fizionomia lui: avea un oval al feței foarte frumos; o mustăcioară foarte fină și un păr țepos, de om răzvrătit și mereu își ducea mâna în dreptul capului și se apuca de fierele de păr atunci când îi ieșeau și ideile. Odată ne-a invitat, prietenește, la el acasă, și am fost un grup de studenți să-i cunoaștem familia, locul nașterii, la Mălini. Am avut plăcerea să-i...

„O înzestrare adevărată, hăruită‟

Într-un sat transilvan, nu departe de Beiuș, își trăiește ultimii ani după o viață rodnică și îndelungată poetul țăran Traian Dorz, un om născut și crescut în civilizația satului, rămas în ea și pentru ea, câștigându-și pâinea de toate zilele muncindu-și pământul și crescându-și vitele pe lângă casă, scriind în ceasurile în care natura îl elibera de la lucrarea și privegherea asupra rodniciilor...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.