Eticheta

poeți români

p

La focul inimii (1)

Se frânge timpul în mâinile iernii Și e cald lânga focul inimii tale; Am tras zăvorul la ușa dinspre tristețe Și am rămas doar noi doi și veșnicia iubirii… Ce bine că nu suntem singuri, ce bine! Vrei să tragem cu urechea La ce discută inimile noastre? Hai să pașim în vârful gândurilor Ca să nu facem zgomot… ce zici? Și dacă se vor îmbrățișa, atunci va porni Mai devreme primăvara spre...

Exercițiu de neuitare: Alexandru Vlahuță

La 19 noiembrie 1919 se stinge, în Capitală, poetul Alexandru Vlahuță. S-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleșești, ca fiu al unui mic proprietar de pământ. Primii ani, la țară, într-un „cătun sarac”, lasă scriitorului amintiri dureroase. A urmat – între 1867-1878 –  școala primară și liceul la Bârlad, dar examenul de bacalaureat îl susține la București, în 1879. Urmează...

„Să fii bună ca să poți fi fericită!”

„Să fii bună ca să poți fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiți. Ei pot avea satisfacții, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi cei răi nu pot fi iubiți, și-al doilea, …al doilea… de! norocul și celelalte pere mălăiețe, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o stăpânire și nici o putere, pe când...

Întrebarea săptămânii (7)

Cum să privim prezentul, lipsit de blânde doruri,
Plin de ipocrizie, zdrobit sub nedreptăţi,
Ca să croim o cale spre înalte viitoruri
Şi să clădim o lume cu drepte judecăţi?
(Boris Ioachim)

„Să citească domnu’ procuror…”

Seducătorul îndemn vine din partea dețintului Gigi Becali pentru omul ce-i instrumenta ultima speță. Ne referim la ultimul proces al războinicului luminii, ocazie cu care i s-au mai adăugat șase luni la pedeapsa actuală. În acel context, Becali a dat la iveală o fațetă mai puțin cunoscută: cea de recitator. La un moment dat, în tăcerea mormântală a salii de judecată, deținutul a început să...

Reverberații poetice

Despre Ioan Alexandru s-a scris mult. S-au făcut exegeze, a fost introdus în manuale, așa că mulți dintre noi și-au făcut o impresie. De unii considerat mistic fără frontiere, de alții poet arhaic fără șanse postume, gânditorul transilvan ni se oferă și azi ca un model și o sursă de inspirație. Materialul ce vi-l propun îl descrie pe Ioan Alexandru din două unghiuri. Pe de o parte avem amintirile...

Exercițiu de neuitare: Ion Minulescu

La 11 aprilie 1944, într-un București încă sângerând după război, se stingea poetul Ion Minulescu. Deși s-a născut tot în Capitală (în 1881), copilăria și-o petrece la Slatina, orașul mamei. Urmează școala primară și gimnaziul la Pitești, iar liceul îl face la București. Primele producții literare (semnate sub pseudonim) apar tot în perioada liceală. Talentul ce va irupe mai târziu își face deja...

Pentru ea, pentru limba noastră

Nu doar filologii își pun mâinile în cap. Orice cunoscător decent de ortografie și cititor de cărți adevărate poate constata degradarea limbii române. Aud că și pe alte plaiuri e tot cam la fel. Se vorbește prost și se scrie și mai prost. Chinurile la care este supusă limba română sunt de o cruzime înfiorătoare. Dăm vina mereu pe internet și pe tehnologie, uitând că problema e în altă parte...

Exercițiu de neuitare: Ștefan Augustin Doinaș

La 25 mai 2002, în Capitală, se stingea poetul, eseistul și traducătorul Ștefan Augustin Doinaș (pseudonimul literar al lui Ștefan Popa). Trecut puțin peste 80 de ani, a murit la spitalul Fundeni, într-o seară de vineri spre sâmbătă. Bolnav de cancer, inima i-a cedat în urma unei intervenții chirurgicale, într-o perioadă de maximă notorietate. Un alt eveniment conex a accentuat drama: soția sa...

Exercițiu de neuitare: Vasile Voiculescu

La 27  noiembrie 1884 se năștea, în satul Pârscov, poetul Vasile Voiculescu. Buzoianul avea să devină medic, meserie pe care și-o va face cu pasiune mai toată viața. Își descoperă totuși de timpuriu o anumită înclinație literară. Avea să fie mai mult decât atât. Tânărul Voiculescu va descoperi în scurtă vreme că are condei, lansându-se încet dar sigur în viața literară. Să mai precizăm că...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.