Eticheta

poeți români

p

Rugăciunea săptămânii (115)

În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând. Azima rugăciunii n-o vei avea la cină, Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină Ce-mi pâlpâia alt-dată în candela din gând.   Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-Ți oferi Să-Ți stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara Și de puținul suflet ce îl păstram ca seara Să am, ca tot creștinul, cu ce Te omeni.   Aș vrea să-Ți pot întinde un...

„Viața este o răpire-n Duh”

Viața este o răpire-n Duh Salt de trei extazuri rourat. E vederea cea octavă  Îndrăznită către fața nevăzută de safir Este vin de sânge preacurat Dintr-al gralului ceresc potir.   Și-mbătarea trează  Dăruită cu-nălțimi de albe-ntuncimi Viața este alăută-n bucurie Ca extazul lui Moisi cel de la rug, Ca răpirea din Horeb a lui Ilie, Viețuit cu pâine de herup.   Poartă spinii învierii...

„Înveșmântând vremelnicia”

Pe masa inimii vremelnică am așezat pâinea Cuvântului veșnic. Cu ea în mâini,  țin drumul celor flămânzi, gata să le înveșnicesc vremelnicia: „Luați mâncați…”   În albastrul inimii vremelnic am adunat mirul cântărilor veșnice. Suit în carul triumfal, împart celor obidiți vremelnic mireasma cunoașterii divine:  „Bucurați-vă întotdeauna.”   În sanctuarul inimii vremelnic arde lumina...

„O zi cu Domnul”

O zi cu Tine, Doamne, ca un vis, dar cât de-adevărată și deplină! Vin păsări de pe cerul cel întins de mâna Ta, la mine în grădină.   Și la taifas cu Duhul Tău când stau, pe tâmple mi se-așează ploi de gând mănos, cum toamne strălucite n-au adus vreodată pe pământ.   Sau de încep, în ascultare, sfat să iau, cum gâza-n sacii ei, polen, se-nlătură din aer deodat văzduhul tot – și-i...

„Jalea măgarului”, de Paul Sterian

Vai, de ce nu mi-ați spus, de ce nu mi-ați spus Cã pe spatele meu adineaori călărea chiar Isus Aș fi mers mai țanțoș, ridicând copita’n sus Și ce lin, fără să sar, L-aș fi dus! De unde era eu să știu Că port în spate asemenea Fiu? Tare m’am mirat văzând haine’ntinse să le trec, Bãnuiam că-s pentru mine, pentru falnice urechi! Vai mie, nemernic ce-am fost și sec! Fala mă facu să...

„O clipă, inima mi se făcu cer”

Uneori calcă cineva în inima mea, Calcă aprins, parcă s-o ia. O măsoară în jos și-n sus. Eu tac, ascult și adast supus: O fi boala, o fi moartea Nu mă răzvrătesc, asta mi-e partea. Mă doare, dar nu mi-e frică Numai inima se face mică, mică… Într-o noapte pașii largi, tot mai largi… – Domol, inimă, că te spargi. Strig la ea: „Ești nebună?” Ea-mi bate-n urechi să-mi spună: „Omule, scoală...

Mulțumire pentru toate

Doamne, pentru toată sărăcia sfântă, Pentru calea alba în singurătate, Pentru istovirea cărnii sfâșiate, Pentru cuiul care-n palme mi se-mplântă.   Pentru strălucirea lacrimii curate, Pentru dorul tainic, care-n suflet cântă, Oasele sărmane bine Te cuvântă, Pentru toate-acestea, Doamne, pentru toate.   Pentru că Tu, Doamne, ești nespus de mare, Pentru că Ești Unul în desăvârșire Pentru...

„Soba… îngerul ocrotitor al casei”

Nu vi se face câteodată, iarna, celor ce aveți calorifer, dor de foc? De un foc de sobă, cu lemne care să pâlpâie și să trosnească în vâlvătăi dionisiace? Toate simțurile, îmbătate, se împărtășesc din viața arzătoare ce dănțuie pe vatra deschisă. Auzul aromește în cântecul buștenilor. Ochii se iluminează de fantasticul joc de salamandre al flăcărilor în rochii de mătase aprinsă. Pielea se...

„Ne-om ridica pe Aripi-de-Nădejde!”

În fiecare dimineață și-n fiecare seară privesc în depărtări cum trec cocorii… Șireaguri nesfârșite de-amintiri, Speranțe înșelate de ieri de azi de mâine, poate… În fiecare dimineață și-n fiecare noapte privesc din depărtări, cum vin cocorii… Zădărnicii, bătând același drum pe care ieri s-au scuturat petale moarte… E scris în cartea vieții noastre Să alergăm spre culmi de soare pline Și obosiți...

Omida și fluturele

Bach (Richard), Voiculescu (Vasile) și Alexandru (Ioan) merită puși împreună. Toți au fost atrași de omizi, dar mai ales de ce devin ele: fluturi. Această metamorfoză care cere timp și schimbare este o metaforă excelentă pentru devenirea spirituală. După cum veți remarca, avem două planuri: preschimbarea noastră în cele duhovnicești și, la final, preschimbarea noastră în trupuri slăvite, precum a...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.