Eticheta

poeți români

p

„Doamne, dacă-mi ești prieten”

Sub acest titlu, poetul contemporan Spiridon Popescu ne-a scris o poezie în care umorul se logodește cu drama. Recitată de Florin Piersic pe muzica lui Ernesto Cortazar, această reflecție superbă asupra morții este de o duioșie extraordinară. Animal elegant și bun prin excelență, în care puterea este mereu gentilă și blândă, calul reprezintă miezul acestor versuri. În mod fatidic, acesta...

Drama unei infidelități celebre

  Ce zi fericită! Era 14 octombrie 1906 când Octavian Goga și-a unit destinul cu Hortensia Cosma. El – om de cultură de maximă notorietate, ea – fiică a celui mai de vază român transilvănean, Partenie Cosma. Totul părea desprins din poveste, iar apropiații erau în culmea bucuriei. Cei doi reprezentau, sub toate aspectele, cuplul ideal. Oricine îi privea putea observa o combinație...

Exercițiu de neuitare: Ionatan Piroșca

La 20 mai 1958 se năștea, la Brăila, poetul creștin Ionatan Piroșca. A primit încă din pruncie o bună educație, fiind crescut în frică de Domnul. Începe să scrie versuri din copilărie, atrăgând atenția asupra unui talent cu totul deosebit. Perioada tinereții i-a fost marcată de succes, obținând premii în cadrul mai multor festivaluri naționale. Începând cu anul 1984 însă, datorită regimului...

Exercițiu de neuitare: Mihai Eminescu

La 15 ianuarie 1850 se năștea Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu. Tatăl său era căminar, adică omul care strângea dările de la cârciumi. Deși exotică azi, această meserie datează din plin Ev Mediu și a avut aproximativ aceeași semnificație. Mama lui, născută Jurașcu, era fiică de stolnic din Joldești. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în bucovina din...

„Ninge cu amintiri…”

Internetul e plin de surprize. Cauți ceva și găsești… altceva. Așa am dat peste o poezie intitulată Zăpezile de altădată, scrisă de Lidia Burduja. Am citit-o cu plăcere, poate și datorită coloanei sonore semnată de Stephen Schlaks. „Ninge cu amintiri pe al nostru vis” – așa începe totul. Apoi, cu iz bacovian, „cerul plânge gri corbii care mor”, pentru ca să aflăm, în cele din urmă, că...

La focul inimii (3)

Tu ești dicționarul explicativ al sufletului meu… Bine, am să-ți spun tot ce mă apasă; De tine nu pot să ascund Negurile mele furișate în spatele cuvintelor, Dar te rog, aprinde cu grijă Lumina întelegerii tale… Și daca mă cerți cu zâmbetul tău Îți promit să mă las descoperit În tot ce încerc să acopăr. Fă un ceai din apropierile tale parfumate Și îndulcește-l cu sărutările...

La focul inimii (2)

Drumurile tale trec prin mine Și când vii, încep viorile să cânte… Tot ce aduni, le împletești într-o cunună Și o așezi pe fruntea mea; Ești generos ca toamna în risipa ei Și ai cu tine câteva cuvinte, Care-mi liniștesc valurile. Ți-era dor de mine și ai grăbit pasul Cum se grăbesc zorile s-aducă culorile Pierdute în corole… Să nu spui că ți-ai uitat umbrela în tramvai, Dar nu-i...

„Scriu ca o exprimare a întregii mele vieți”

De obicei, scriu ca o exprimare a întregii mele vieţi. Ca o reîntoarcere către frumos şi sensibil a tot ceea ce Dumnezeu a lăsat desăvârşit şi curat pe pământ şi care a fost pervertit de păcat. A propriilor mele simţiri, care nu pot fi recuperate de adevăr decât prin Cel ce poate recupera toate lucrurile. De aceea, nu pot renunţa la a mă închina lui Hristos, cu poezia mea. Din punctul meu de...

La focul inimii (1)

Se frânge timpul în mâinile iernii Și e cald lânga focul inimii tale; Am tras zăvorul la ușa dinspre tristețe Și am rămas doar noi doi și veșnicia iubirii… Ce bine că nu suntem singuri, ce bine! Vrei să tragem cu urechea La ce discută inimile noastre? Hai să pașim în vârful gândurilor Ca să nu facem zgomot… ce zici? Și dacă se vor îmbrățișa, atunci va porni Mai devreme primăvara spre...

Exercițiu de neuitare: Alexandru Vlahuță

La 19 noiembrie 1919 se stinge, în Capitală, poetul Alexandru Vlahuță. S-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleșești, ca fiu al unui mic proprietar de pământ. Primii ani, la țară, într-un „cătun sarac”, lasă scriitorului amintiri dureroase. A urmat – între 1867-1878 –  școala primară și liceul la Bârlad, dar examenul de bacalaureat îl susține la București, în 1879. Urmează...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.