Eticheta

poeți români

p

„O clipă, inima mi se făcu cer”

Uneori calcă cineva în inima mea, Calcă aprins, parcă s-o ia. O măsoară în jos și-n sus. Eu tac, ascult și adast supus: O fi boala, o fi moartea Nu mă răzvrătesc, asta mi-e partea. Mă doare, dar nu mi-e frică Numai inima se face mică, mică… Într-o noapte pașii largi, tot mai largi… – Domol, inimă, că te spargi. Strig la ea: „Ești nebună?” Ea-mi bate-n urechi să-mi spună: „Omule, scoală...

Mulțumire pentru toate

Doamne, pentru toată sărăcia sfântă, Pentru calea alba în singurătate, Pentru istovirea cărnii sfâșiate, Pentru cuiul care-n palme mi se-mplântă.   Pentru strălucirea lacrimii curate, Pentru dorul tainic, care-n suflet cântă, Oasele sărmane bine Te cuvântă, Pentru toate-acestea, Doamne, pentru toate.   Pentru că Tu, Doamne, ești nespus de mare, Pentru că Ești Unul în desăvârșire Pentru...

„Soba… îngerul ocrotitor al casei”

Nu vi se face câteodată, iarna, celor ce aveți calorifer, dor de foc? De un foc de sobă, cu lemne care să pâlpâie și să trosnească în vâlvătăi dionisiace? Toate simțurile, îmbătate, se împărtășesc din viața arzătoare ce dănțuie pe vatra deschisă. Auzul aromește în cântecul buștenilor. Ochii se iluminează de fantasticul joc de salamandre al flăcărilor în rochii de mătase aprinsă. Pielea se...

„Ne-om ridica pe Aripi-de-Nădejde!”

În fiecare dimineață și-n fiecare seară privesc în depărtări cum trec cocorii… Șireaguri nesfârșite de-amintiri, Speranțe înșelate de ieri de azi de mâine, poate… În fiecare dimineață și-n fiecare noapte privesc din depărtări, cum vin cocorii… Zădărnicii, bătând același drum pe care ieri s-au scuturat petale moarte… E scris în cartea vieții noastre Să alergăm spre culmi de soare pline Și obosiți...

Omida și fluturele

Bach (Richard), Voiculescu (Vasile) și Alexandru (Ioan) merită puși împreună. Toți au fost atrași de omizi, dar mai ales de ce devin ele: fluturi. Această metamorfoză care cere timp și schimbare este o metaforă excelentă pentru devenirea spirituală. După cum veți remarca, avem două planuri: preschimbarea noastră în cele duhovnicești și, la final, preschimbarea noastră în trupuri slăvite, precum a...

„Noiembrie”

Afară bate vântul și plouă ne-ncetat în stoluri zboară corbii ce mult noroi e-n sat; iar prin orașe ploaia din streșini plânge greu, așa când fac păcate, aș vrea să plâng și eu.   Ies apele, duc poduri, pustiu e pe hotar e ziua tot mai mică și soare-i tot mai rar…   Mi-e silă de noroaie, mi-e frică de păcat… ajută-mă Isuse și ține-mă curat! Ferește-mă de rău, fă-mi sufletul...

România și deficitul de admirație

Ce este mai rar ca aurul în România de azi? Care este valoarea care ne lipseşte, ca o vitamină esenţială, pe care nu ştim să ne-o producem singuri şi pe care n-are cine să ne-o dăruiască? Boala morală de care suferim cu toţii, pe care ne-o recunoaştem, uneori exagerând-o chiar, cu masochismul celui care se scarpină până la sânge, este, cred eu, una carenţială. Toată lumea vorbeşte de excesele...

„Doamne, dacă-mi ești prieten”

Sub acest titlu, poetul contemporan Spiridon Popescu ne-a scris o poezie în care umorul se logodește cu drama. Recitată de Florin Piersic pe muzica lui Ernesto Cortazar, această reflecție superbă asupra morții este de o duioșie extraordinară. Animal elegant și bun prin excelență, în care puterea este mereu gentilă și blândă, calul reprezintă miezul acestor versuri. În mod fatidic, acesta...

Drama unei infidelități celebre

  Ce zi fericită! Era 14 octombrie 1906 când Octavian Goga și-a unit destinul cu Hortensia Cosma. El – om de cultură de maximă notorietate, ea – fiică a celui mai de vază român transilvănean, Partenie Cosma. Totul părea desprins din poveste, iar apropiații erau în culmea bucuriei. Cei doi reprezentau, sub toate aspectele, cuplul ideal. Oricine îi privea putea observa o combinație...

Exercițiu de neuitare: Ionatan Piroșca

La 20 mai 1958 se năștea, la Brăila, poetul creștin Ionatan Piroșca. A primit încă din pruncie o bună educație, fiind crescut în frică de Domnul. Începe să scrie versuri din copilărie, atrăgând atenția asupra unui talent cu totul deosebit. Perioada tinereții i-a fost marcată de succes, obținând premii în cadrul mai multor festivaluri naționale. Începând cu anul 1984 însă, datorită regimului...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.