Au fost odată un tată și fiul său. amândoi aveau mari daruri spirituale, amândoi erau caustici, mai ales tatăl… în general, discutau mereu. Era ce discuta între două inteligențe, nu între un tată și un fiu. Arareori, văzând pe fiu atât de plin de grijă, tatăl se oprea în față-i spunându-i: Bietul meu copil, totdeauna această disperare tăcută!.. dar el însuși nu ieșea din această disperare...
23 mai 2014
„Au fost odată un tată și fiul său…”
23mai