Eticheta

patristică

p

„Printre ruinele neamului omenesc”

Câtă forță sufletească în a sta drept printre ruinele neamului omenesc și a nu zace prăbușit alături de aceia care nu au credință în Dumnezeu! Trebuie mai degrabă să ne felicităm și să îmbrățișăm darurile prezente, fiindcă, atâta vreme cât noi ne afirmăm cu tărie credința și, suferind pentru Hristos, mergem pe calea îngustă a Lui, vom primi răsplata acestei vieți întru credință, El însușii fiind...

Soarele cunoașterii și bezna ignoranței

Aș fi vrut să fiu în putere să trâmbițez ca din gură, stând pe cele mai înalte piscuri, și să trimit graiurile cumpătării ca o lege de tunet în toată lumea, ca să fie spre mărturie pentru toți care pervertesc adevărul. Dar nu este cu putință acest lucru pentru că sunt om cu viață scurtă și neînsemnat cu vârsta, firav în privința vocii și smerit, pe de altă parte, cu sufletul frământat în păcate...

„Lasă Ioane, să împlinim tot ce trebuie împlinit!”

Dar poate că va întreba cineva: -Ce dreptate a împlinit Hristos prin botezul Lui? -S-a supus prorocului, iar aceasta era o faptă de dreptate. Așa precum s-a tăiat împrejur, a adus jertfă, a păzit sâmbetele, a ținut sărbătorile iudaice, tot astfel a adăugat și ceea ce lipsea: S-a supus prorocului care boteza. Că era voința lui Dumnezeu ca toți să se boteze atunci… Prin urmare, dacă dreptatea...

Agapele: binecuvântări și primejdii

Agapa este un lucru curat și vrednic de Dumnezeu; scopul ei este dăruirea… bucuriile pe care le procură agapa au în ele o scânteie a dragostei, care obișnuiește să ne ducă de la mâncarea aceasta pământească la mâncarea cea veșnică… Masa să ne fie deci simplă și ușoară, în stare să ne țină treji, fără fel de fel de condimente, ca să nu ne strice buna noastră creștere. Agapa e o bună...

Primăvara ca parabolă a harului

Ceea ce obișnuiește să facă puterea primăverii cu firea pământului face și harul cu sufletul prin curăție. Puterea primăverii face să odrăslească până și fragedele rădăcini care cresc prin văi, încălzind pământul ca focul un cazan, ca să scoată din el comorile de verdeață pe care Dumnezeu le-a sădit în firea pământului ca să se bucure făptura spre slava Lui. În același fel și harul pricinuiește...

Patimile precum iarba

Cât timp sufletul este îngropat în patimile pământești, patimile lui răsărind ca iarba din dorința trupului se răspândesc, avându-și existența unele prin altele și apărând una peste alta. După cum iarba este cea mai prolifică dintre plante și niciodată creșterea ei nu încetează, ci întotdeauna sfârșitul primei existențe se face începutul celei următoare, asemenea este și firea păcatelor: urmează...

Învierea Lui și botezul nostru

Să omorâm cugetul trupului, care nu poate să se supună legii lui Dumnezeu, ca să se nască în noi puternic cugetul Duhului, prin Care ia naștere viața și pacea. Să ne înmormântăm cu Hristos, Care a murit pentru noi, ca să și înviem împreună cu Cel ce ne-a adus învierea. Pentru fiecare din faptele din viață este potrivit un anumit timp; un anumit timp pentru somn, un anumit timp pentru veghe; un...

Ioan (Botezătorul) și Hristos

Multe lucruri îl arătau pe Ioan ca pe un om ales: în primul rând, neamul însemnat și renumit, pentru că era fiu de arhiereu; apoi felul său de viață, nevoința aspră și disprețul față de toate cele omenești, pentru că, trecând cu vederea și îmbrăcămintea și masa și casa și însăși hrana, a petrecut vremea de mai înainte în pustie. Dar, în ceea ce Îl privește pe Hristos, toate erau opuse, pentru că...

Sângele din apele egiptenilor: varianta patristică

Deci nu-i nimic de mirare dacă evreul care a fost crescut în mijlocul unui alt neam rămâne neatins de răul abătut asupra egiptenilor, odată ce și acum se poate vedea ceva la fel. Pentru că în cetățile foarte populate, între cei despărțiți prin idei contrare, unora credința le este o apă limpede și bună de băut, pentru că o sorb ca învățătură dumnezeiască; iar celor ce o înțeleg ca egiptenii, apa...

Lucrarea și smerenia

Rugăciunea nu stă numai în repetarea unor cuvinte, ci în mișcări spre Ființa [dumnezeiască] țâșnind din adâncurile inteligenței. Meditând necontenit la ele, gândirea e din când în când transformată privindu-le plină de mirare, mișcările ei fiind unite cu Duhul, și Îl scrutează pe Dumnezeu îndeaproape în chip de nespus. Fericit cel care știe să stea necontenit la ușa Lui fiind nu va fi rușinat. Nu...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.