Pentru ce este dar de mirare dacă și noi, care suntem o părticică din lume, participăm la aceeași soartă cu întreaga lume? Văzând toate acestea, când va veni peste tine o parte din cele comune întregului univers, suferă în tăcere, nu fără durere, nici cu nesimțire, ci cu adevărată durere și cu nenumărate suferințe. Suferă, însă, ca un luptător viteaz care-și arată tăria și vitejia lui nu numai...
La 28 august 430, după o viață rodnică, filozoful, teologul, episcopul și scriitorul Augustin de Hippona. S-a născut în Tagasta, Algeria de astăzi (în anul 354), devenind unul dintre cei patru Sfinți Părinți supranumiți doctori ai Bisericii (alături de Ambrozie, Ieronim și Grigorie cel Mare). Judecat după influeța covârșitoare ce-a avut-o asupra creștinismului apusean (și nu numai), Augustin este...
Dionisie distinge două posibile căi teologice: una procedează prin afirmații (Teologie catafatică sau pozitivă), iar cealaltă prin negații (Teologie apofatică sau negativă). Cea dintâi ne duce la o anumită cunoaștere a lui Dumnezeu, dar este o cale imperfectă. Calea perfectă, singura cale care e potrivește când e vorba despre Dumnezeu, Care în natura Sa nu oate fi cunoscut, este cea de-a doua...
La cumpăna anului 400 a trăit unul dintre cele mai controversate personalități creștine: Teofil al Alexandriei. A deținut funcția de patriarh (al Alexandriei), a fost inteligent și ambițios, a luptat pentru apărarea dreptei credințe. Pe de altă parte, biografia lui este marcată de contradicții. Aminim doar poziția extrem de favorabilă din prima parte a vieții pentru ideile lui Origen (apărându-i...
Stelianos Papadopoulos povestește în lucrarea sa Viața Sfântului Vasile cel Mare cum, pe când era încă un compilandru, acesta s-a bucurat de celebra lui bunică. Este vorba de Macrina, una dintre cele mai cunoscute femei creștine din primele secole, „marea personalitate care a influențat și propriu-zis format trei generații ale familiei.” (p. 16). Împreună cu soțul ei, Macrina a purtat crucea...
Astfel, să nu fim tulburați peste măsură dacă mireasma noastră i se pare groaznică faraonului. Căci virtutea este un lucru groaznic, din perspectiva viciilor. Ba mai mult, după cum Scriptura spune că Moise a stat ferm48 în fața faraonului, să stăm și noi dinaintea faraonului, [Ex. 8,20; 9,13] să nu îngenunchem și nici să ne înclinăm! (…) Căci cu cât noi vom sta mai hotărât și mai puternic...
Fiecare cuvânt al Scripturii divine îmi pare asemenea unei semințe care, odată aruncată în pământ, renăscută în spic sau în altceva de acest fel, se ramifică înmulțit, și aceasta cu atât mai mult cu cât un agricultor iscusit va dedica mai multă muncă semințelor ori se va bucura de avantajul unui pământ mai fertil. (…) La fel se va întâmpla, dacă va găsi un îngrijitor atent și priceput, și...
Pentru cei mai puțin familiarizați cu literatura teologică a primelor secole, ofer mai jos un fel de „regulament” al botezului, așa cum se găsește în Tradiția Apostolică. Fragmentul propriu-zis îi aparține lui Ipolit Romanul (170-236), un veritabil scriitor bisericesc și – după Eusebiu – episcop într-o biserică pe care n-o cunoaștem. Contemporan cu Origen, Ipolit a lăsat în urmă o...
Teologia primelor secole (exceptând cărțile canonice) este intimidantă mai ales pentru evanghelici. Proveniți – la prima sau a doua generație – din mediul bisericilor istorice (Ortodoxă sau Catolică), mulți dintre noi avem o relație delicată cu scrierile așa-numiților Părinți ai Bisericii. Faptul acesta are avantaje și dezavantaje. Dintre avantaje am putea menționa un atașament mai...
Răsfoind Viața lui Moise, a lui Grigorie de Nyssa (sec. IV), dau peste o alegorie de toată frumusețea. Scriitorul propune relația dintre Moise și fiica lui Faraon (numită de el „împărăteasa”) drept prototip pentru relația dintre creștin și cultura laică. Această femeie fără copii, poate chiar în imposibilitatea de a naște, adoptă, într-o situație providențială, un copil evreu. Deficiența...