Eticheta

Părinții Bisericii

P

Itinerarul sufletului: DECIZIA („goliciunea”)

Continuare de AICI: Avem acum sufletul zguduit, sufletul respins, deranjat, care e încuiat între cei patru pereți și nu mai vede nimic. Acest suflet se gândește să rupă bariera, să rupă zidurile între care viețuiește și să se unească cu Dumnezeu. Cum va trebui să înainteze? Nu există „trebuie”. Nu există „trebuie” în viața creștină. „Trebuie” e o emanație a minții. Pe „trebuie” îl emit ca o...

„Iubirea de sine închide foarte tare ochiul inimii”

Sunt multe păcatele pe care le facem, dar nu ni se par grele fiindcă, atenți la iubirea de sine și închizând ochii pentru noi, ne mângâiem cu amăgirea noastră. Se întâmplă ca adesea să judecăm ușor greșelile noastre grave și cu asprime greșelile ușoare ale aproapelui… Or știm că iubirea de sine închide foarte tare ochiul inimii. De aici se deduce că ceea ce facem noi și nu socotim a fi...

Despre cele patru chipuri din Ezechiel 1.10

Poate vă era dor de o interpretare alegorică de toată frumusețea. Iat-o! Este dintr-un comentariu scris de Grigorie cel Mare (cca. 540-604), unul dintre cei mai mari exegeți ai perioadei patristice. Delectare plăcută! Într-adevăr, oricare ales și oricare creștin desăvârșit prin urmarea Căii lui Dumnezeu este în același timp om, vițel, leu și vultur (cf. Ezech. 1.10). Omul este o ființă rațională...

„…apoi revino din nou la rugăciune”

Trebuie să te îndeletnicești cu toate câte trezesc mintea și ajută la alipirea de Dumnezeu. Iar acestea sunt: citirea Sfintei Scripturi și a sfinților ei tâlcuitori, dar și aceasta cu măsură; psalmodierea cu pătrunderea înțelesului; cugetarea la cele spuse în Scripturi și la minunile văzute în zidire; rugăciunea cu gura până ce sfântul har al Duhului o va mișca în chip simțit din inimă; căci...

„Sperăm să ne găsim odihna în marea sfinţenie a prezenţei Tale”

A şaptea zi însă nu are seară şi soarele nu va apune, fiindcă ai sfinţit­-o pentru a dăinui în veşnicie. Odihna pe care ţi-­ai luat-­o în a şaptea zi, după ce ai împlinit lucrările tale „cele foarte bune” cu toate că veşnica Ta linişte nu a fost întreruptă de actul creaţiei, este pentru noi o prevestire pe care ne­-o faci prin glasul Cărţii Tale, ca să înţelegem că şi noi, după ce am împlinit...

„Ești pururea mișcător și pururea liniștit…”

O, Tu ești preaînalt, preabun, preaputernic și atotputernic, preaîndurător și preadrept, tainic și pururea de față, prea frumos și preatrainic, neclintit și de nepătruns, neschimbător și toate schimbându-le, nicicând nou și nicicând vechi și toate înnoindu-le… Ești pururea mișcător și pururea liniștit, adunând la Tine pe toate, dar neavând nici o trebuință, împlinitor și proteguitor...

„Dumnezeu nu ascultă glasul, ci inima, pe care o și vede!”

Vom adresa lui Dumnezeu rugăciunile noastre cu modestie și umilință, cu mâinile ridicate nu exagerat și ostentativ, ci măsurat și cuviincios, fără să ne înălțăm cu aroganță privirile. Acel vameș care se ruga nu prin cuvinte, ci prin ținută, cu umilință și cu ochii în pământ, s-a întors acasă mai îndreptat decât prea limbutul fariseu. Se cuvine să fie stăpânite și sunetele vocii, căci de ce putere...

„Vino ca să viețuiesc în Tine duhovnicește!”

Mărturisi-voi Ție, negrăite Doamne în Treime, nu cele proprii Ție, ci cele proprii mie, după putință. Căci Tu, negrăite, împreună cu ale Tale, Te-ai preaînălțat, aflându-Te de nesfârșite ori mai presus de orice cuvânt și minte ce voiește să Te înțeleagă sau să vorbească despre Tine. Căci Tu m-ai zidit prin hotărârea Ta mai presus de orice măreție, altfel decât pe orice altceva; m-ai plăsmuit cu...

„Mă voi retrage în cămara cea tainică a inimii mele”

Ne pândește pe la toate colțurile acest Coronavirus! Aproape mă gândesc dacă nu se furșiează, pe căi dintre cele mai tainice, aici, în timp ce postez acest comentariu. Sufletele ne sunt invadate de teamă. E teama de un dușman care poate fi oriunde sau… nicăieri. Gândul ne zboară spre diferitele epidemii careu au încercat neamul omenesc dintotdeauna. Comparațiile însă nu ne ajută pentru că...

Augustin și cântecele Bisericii

Câteodată însă, ferindu-mă în mod exagerat să nu cad în această ispită, păcătuiesc de prea mult severitate; se întâmplă în astfel de momente să nu doresc altceva decât să alung din urechile mele, și chiar din Biserică, orice melodie a acestor dulci cântări de care sunt însoțiți Psalmii lui David; mi se pare atunci mai sigur de urmat sfatul pe care, îmi amintesc, îl dădea adesea Atanasie...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.