Eticheta

Părinții Bisericii

P

„Fericit ești tu, locule!”

Fericită ești și tu, seară din urmă, căci în tine s-a împlinit seara Egiptului. Întru tine Domnul nostru a mâncat micul Paște făcându-Și El Însuși Paștele cel mare. Paștele s-a amestecat cu Paște, praznicul s-a unit cu Praznic. Un Paște trecător cu altul netrecător, preînchipuire și împlinire. Fericit ești tu, locule, căci în tine s-a înălțat cumpăna adevărului întinsă spre amândouă părțile. Două...

„Pe tron în cer și pe asin pe pământ șezând”

Pe tron în cer și pe asin pe pământ șezând, Hristoase și Dumnezeule, a îngerilor laudă și ale copiilor cântări primeai, ale celor care Îți strigau: „Binecuvântat ești Tu, Care vii ca pe Adam să-l readuci în Rai!”. (…) Iată, Împăratul nostru blând și liniștit stă pe mânz și ajunge să sufere de bunăvoie, ca suferințele noastre să le sfârșească. (…) Tot Ierusalimul s-a...

Biserica este mai mult decât casele noastre

Mă tem de-o criză eclesiologică. COVID-19 e capabil să producă mutații dogmatice nebănuite. Una dintre acestea ar fi să ne valorizăm casele mai mult decât bisericile. Adepții întoarcerii bisericilor în case deja sunt în delir de-o vreme încoace, iar curentul se propagă tot mai mult și-n România. Nici nu s-ar fi gândit ei ca istoria să le furnizeze un asemenea argument. Dacă ar fi să-i ascultăm...

Cerul, pământul și omul

Cerurile, puse în mișcare prin conducerea Lui, se supun Lui în pace. Ziua și noaptea își continuă drumul poruncit de El, neîmpiedicându-se una cu alta. Soarele, luna și ceata de stele, potrivit poruncii Lui, își desfășoară în unire fără vreo abatere hotarele ce li s-au pus. Pământul, rodind potrivit voințe Lui, dă, la timpuri potrivite, tot felul de hrană oamenilor, animalelor și tuturor...

„Biserica – liman duhovnicesc al sufletelor”

Voi toți sunteți astăzi veseli și numai eu sunt trist. Într-adevăr, când îmi arunc ochii peste mulțimea aceasta duhovnicească, când văd această bogăție nesfârșită a Bisericii și când mă gândesc apoi că odată cu trecerea sărbătorii va pleca în grabă și mulțimea aceasta de aici, mă întristez, mă doare sufletul că Biserica, ea care a dat naștere atâtor fii, nu poate să se bucure de ei la fiecare...

Rugăciunea și postul

Trebuie să avem bine împărțite orele de rugăciune, pentru ca, dacă suntem cumva împiedicați de vreo treabă, timpul însuși să ne îndemne către îndatorirea noastră. Nu e nimeni care să nu cunoască al treilea ceas, al șaselea, al nouălea, revărsatul zorilor sau înserarea. Nici hrana nu ți-e îngăduită dacă n-ai spus mai înainte rugăciune și nu te vei întoarce de la masă de nu I-ai adus mulțumire...

Arca lui Noe și a lui… Pavel

Vrei să-mi spui că Noe era drept, că era desăvârșit în neamul lui, că nu mai era nimeni ca el între toți oamenii? Dar ca Pavel nu mai era nimeni între oameni! Noe s-a mântuit numai pe el cu copiii lui. Pavel însă, când potop mai cumplit decât potopul de pe vremea lui Noe a cuprins lumea, n-a bătut câteva scânduri unele lângă altele, n-a făcut corabie, ci, în loc de scânduri, a alcătuit epistole...

Itinerarul sufletului: DECIZIA („goliciunea”)

Continuare de AICI: Avem acum sufletul zguduit, sufletul respins, deranjat, care e încuiat între cei patru pereți și nu mai vede nimic. Acest suflet se gândește să rupă bariera, să rupă zidurile între care viețuiește și să se unească cu Dumnezeu. Cum va trebui să înainteze? Nu există „trebuie”. Nu există „trebuie” în viața creștină. „Trebuie” e o emanație a minții. Pe „trebuie” îl emit ca o...

„Iubirea de sine închide foarte tare ochiul inimii”

Sunt multe păcatele pe care le facem, dar nu ni se par grele fiindcă, atenți la iubirea de sine și închizând ochii pentru noi, ne mângâiem cu amăgirea noastră. Se întâmplă ca adesea să judecăm ușor greșelile noastre grave și cu asprime greșelile ușoare ale aproapelui… Or știm că iubirea de sine închide foarte tare ochiul inimii. De aici se deduce că ceea ce facem noi și nu socotim a fi...

Despre cele patru chipuri din Ezechiel 1.10

Poate vă era dor de o interpretare alegorică de toată frumusețea. Iat-o! Este dintr-un comentariu scris de Grigorie cel Mare (cca. 540-604), unul dintre cei mai mari exegeți ai perioadei patristice. Delectare plăcută! Într-adevăr, oricare ales și oricare creștin desăvârșit prin urmarea Căii lui Dumnezeu este în același timp om, vițel, leu și vultur (cf. Ezech. 1.10). Omul este o ființă rațională...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.