Eticheta

Părinții Bisericii

P

„Sărutatu-L-a ca pe un prunc; slujitu-I-a ca unui Dumnezeu”

Sărutatu-L-a Iosif pe Fiul ca pe un prunc, și I-a slujit ca unui Dumnezeu. Se bucura de El ca de Cel Bun și se temea de El ca de Cel Drept. Uimire mare! (IOSIF) „Cine mi-a dat ca fiu pe Fiul Celui Preaînalt? M-am pornit împotriva maicii Tale și am vrut să o las. Nu știam că în trupul ei era marea Comoară care a îmbogățit într-o clipită sărăcia mea. David împăratul s-a sculat din spița mea și și-a...

„Hristos așadar este Cuvântul vieții!”

Acest Cuvânt, care s-a făcut trup ca să poată fi atins cu mâinile, începe să devină trup în sânul Fecioarei Maria. (…) Hristos așadar este Cuvântul vieții. Dar cum de s-a arătat această viață? Căci ea exista de la început, însă nu le fusese arătat oamenilor; în schimb fusese arătată îngerilor, care o vedeau și se hrăneau din ea ca din pâinea lor. Ce spune Scriptura? „Omul a mâncat pâinea...

Omul și întoarcerea lui la starea dinainte

N-ai reținut, prietene, că făcând lumea, Dumnezeu a pus în ea o anumită rânduială, în virtutea căreia ființele spirituale le-a împărțit, în afară de îngeri, în începătorii, tronuri și puteri. Că altul este neamul îngerilor și altul al începătoriilor, altul al puterilor; că nu este un singur rang, o singură familie, nici o singură ceată a celor nemuritoare, ci neamurile și familiile lor sunt...

Animalismul poftei și frumusețea contemplării

Toată strădania acestei vieții are scopul de a feri partea superioară a sufletului ca nu cumva să fie înjosită de năvala plăcerilor, iar mintea noastră, în loc să se înalțe și să privească spre cele de sus, să cadă, fiind atrasă în jos, spre patimile cărnii și ale sângelui. Cum ar putea sufletul să privească cu ochi liber în sus, către lumina inteligibilă cu care este înrudit, câtă vreme este...

„Viața noastră este mai iute decât un alergător”

Încetează, prietene, să întrebi fără încetare despre cele pe care le vom întâlni pe drumul pe care-l străbatem ca niște drumeți grăbiți; gândește-te că viața omului se aseamănă cu drumul. La aceasta trebuie să ne gândim mai mult, adică nu numai la cele pe care lle întâlnim pe drum, ci la cele ce se vor întâmpla nouă după acest drum. Să cercetăm cum trebuie să locuim în pace în acea țară, unde...

„Ajuns la ultimele hotare ale universului…”

Pe 20 iunie 404, Sfântul Ioan Gură de Aur – pe atunci arhiepiscopul Constantinopolului – părăsea în mare taină capitala bizantină. Cum de s-a ajuns aici? Prin ce împrejurări un păstor și un predicator de acest calibru sfârșește în exil? A fost ceva adevărat în țesătura de acuzații care i s-au adus? Iată întrebări care necesită explicații îndelungi. Să reținem totuși că întreaga...

Rugăciunea săptămânii (113)

O, Dumnezeule, îndură-Te de mine rătăcitul și sădește frica Ta în inima mea, ca să fug de lume potrivit poruncilor Tale, să am ură față de ea și să mă adun în mine cu înțelepciune. Și nu mă lăsa, Hristoase, să rătăcesc în mijlocul ei, pentru că numai pe Tine Te iubesc, deși nu Te-am iubit încă, și numai de la Tine aștept să pot păzi poruncile fiind cu totul în patimi și necunoscându-Te. Căci cine...

„Printre ruinele neamului omenesc”

Câtă forță sufletească în a sta drept printre ruinele neamului omenesc și a nu zace prăbușit alături de aceia care nu au credință în Dumnezeu! Trebuie mai degrabă să ne felicităm și să îmbrățișăm darurile prezente, fiindcă, atâta vreme cât noi ne afirmăm cu tărie credința și, suferind pentru Hristos, mergem pe calea îngustă a Lui, vom primi răsplata acestei vieți întru credință, El însușii fiind...

Soarele cunoașterii și bezna ignoranței

Aș fi vrut să fiu în putere să trâmbițez ca din gură, stând pe cele mai înalte piscuri, și să trimit graiurile cumpătării ca o lege de tunet în toată lumea, ca să fie spre mărturie pentru toți care pervertesc adevărul. Dar nu este cu putință acest lucru pentru că sunt om cu viață scurtă și neînsemnat cu vârsta, firav în privința vocii și smerit, pe de altă parte, cu sufletul frământat în păcate...

Rugăciunea săptămânii (112)

Nu, Doamne, nu-mi răsplăti după fărădelegile mele și nu întoarce fața Ta de la mine. Nu-mi spune: „Adevărat zic ție, nu te cunosc pe tine!”. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, iar vrăjmașul meu să nu se bucure de mine. Stinge săgețile lui, nimicește toate lucrările lui, fă slobodă de bântuiri calea mea spre Tine. Pleacă-Te, Bunule Doamne, spre ruga mea, nu pentru dreptățile mele, ci...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.