Eticheta

Părinții Bisericii

P

„Dumnezeu nu caută să ne zdrobească, ci Se silește să ne îndrepte”

În secolul IV, în plină secetă care usca totul și producea o foamete cum nu s-a mai văzut, Vasile cel Mare, episcopul Cezareii predica despre acele împrejurări. Este o omilie Rostită la timp de foamete și secetă, însă – prin concluziile ei – ni se potrivește și nouă, în vremuri de pandemie. Sper ca aceste fragmente să ne sensibilizeze inimile și să ne conducă spre pocăință și hotărâri...

„Binecuvântat fie…”

Laudă Celui ce a venit la noi prin Întâiul-Născutul Său! Laudă Celui Tăcut Care a vorbit prin Glasul Său! Laudă Celui din înălțime ce S-a făcut văzut prin Arătarea Lui! Laudă Celui Care, Duh fiind, a binevoit ca Cel Născut al Său să se facă trup ca prin El să poată fi pipăită puterea Sa și prin acest trup trupurile înrudite cu El să găsească viața. Laudă Celui Nevăzut [Ascuns] al Cărui Născut S-a...

„Sărutatu-L-a ca pe un prunc; slujitu-I-a ca unui Dumnezeu”

Sărutatu-L-a Iosif pe Fiul ca pe un prunc, și I-a slujit ca unui Dumnezeu. Se bucura de El ca de Cel Bun și se temea de El ca de Cel Drept. Uimire mare! (IOSIF) „Cine mi-a dat ca fiu pe Fiul Celui Preaînalt? M-am pornit împotriva maicii Tale și am vrut să o las. Nu știam că în trupul ei era marea Comoară care a îmbogățit într-o clipită sărăcia mea. David împăratul s-a sculat din spița mea și și-a...

„Hristos așadar este Cuvântul vieții!”

Acest Cuvânt, care s-a făcut trup ca să poată fi atins cu mâinile, începe să devină trup în sânul Fecioarei Maria. (…) Hristos așadar este Cuvântul vieții. Dar cum de s-a arătat această viață? Căci ea exista de la început, însă nu le fusese arătat oamenilor; în schimb fusese arătată îngerilor, care o vedeau și se hrăneau din ea ca din pâinea lor. Ce spune Scriptura? „Omul a mâncat pâinea...

Omul și întoarcerea lui la starea dinainte

N-ai reținut, prietene, că făcând lumea, Dumnezeu a pus în ea o anumită rânduială, în virtutea căreia ființele spirituale le-a împărțit, în afară de îngeri, în începătorii, tronuri și puteri. Că altul este neamul îngerilor și altul al începătoriilor, altul al puterilor; că nu este un singur rang, o singură familie, nici o singură ceată a celor nemuritoare, ci neamurile și familiile lor sunt...

Animalismul poftei și frumusețea contemplării

Toată strădania acestei vieții are scopul de a feri partea superioară a sufletului ca nu cumva să fie înjosită de năvala plăcerilor, iar mintea noastră, în loc să se înalțe și să privească spre cele de sus, să cadă, fiind atrasă în jos, spre patimile cărnii și ale sângelui. Cum ar putea sufletul să privească cu ochi liber în sus, către lumina inteligibilă cu care este înrudit, câtă vreme este...

„Viața noastră este mai iute decât un alergător”

Încetează, prietene, să întrebi fără încetare despre cele pe care le vom întâlni pe drumul pe care-l străbatem ca niște drumeți grăbiți; gândește-te că viața omului se aseamănă cu drumul. La aceasta trebuie să ne gândim mai mult, adică nu numai la cele pe care lle întâlnim pe drum, ci la cele ce se vor întâmpla nouă după acest drum. Să cercetăm cum trebuie să locuim în pace în acea țară, unde...

„Ajuns la ultimele hotare ale universului…”

Pe 20 iunie 404, Sfântul Ioan Gură de Aur – pe atunci arhiepiscopul Constantinopolului – părăsea în mare taină capitala bizantină. Cum de s-a ajuns aici? Prin ce împrejurări un păstor și un predicator de acest calibru sfârșește în exil? A fost ceva adevărat în țesătura de acuzații care i s-au adus? Iată întrebări care necesită explicații îndelungi. Să reținem totuși că întreaga...

Rugăciunea săptămânii (113)

O, Dumnezeule, îndură-Te de mine rătăcitul și sădește frica Ta în inima mea, ca să fug de lume potrivit poruncilor Tale, să am ură față de ea și să mă adun în mine cu înțelepciune. Și nu mă lăsa, Hristoase, să rătăcesc în mijlocul ei, pentru că numai pe Tine Te iubesc, deși nu Te-am iubit încă, și numai de la Tine aștept să pot păzi poruncile fiind cu totul în patimi și necunoscându-Te. Căci cine...

„Printre ruinele neamului omenesc”

Câtă forță sufletească în a sta drept printre ruinele neamului omenesc și a nu zace prăbușit alături de aceia care nu au credință în Dumnezeu! Trebuie mai degrabă să ne felicităm și să îmbrățișăm darurile prezente, fiindcă, atâta vreme cât noi ne afirmăm cu tărie credința și, suferind pentru Hristos, mergem pe calea îngustă a Lui, vom primi răsplata acestei vieți întru credință, El însușii fiind...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.