Omul să contemple întreaga natură în toată grandoarea şi prestanţa sa: să-şi îndepărteze privirile de la lucrurile care-l înconjoară. Să privească strălucitoarea lumină ca o lampă eternă luminând universul; pământul să i se pară ca un punct faţă de acest uriaş cerc pe care astrul îl descrie şi să se minuneze că acest uriaş cerc nu e decât un punct extrem de neînsemnat faţă de cel pe care astrele...
Există o supraabundență de Tine, o, Doamne, răsuflarea mea, de aceea oamenii nu Te văd. Tu ești mult prea vădit, o, Doamne, suspinul meu, și de aceea atenția oamenilor e abătută de la Tine și îndreptată spre urșii polari, spre rarități aflate la distanță. Tu Îi slujești pe slujitorii Tăi prea mult, dulcea mea credincioșie, de aceea Tu ești supus disprețului. Tu Te ridici spre a aprinde soarele...
Pe când aveam 11 ani, mă consideram cea mai singuratică persoană din univers, părăsit chiar și de Dumnezeu. Din anumite motive am renunțat la ideea că familia oferă stabilitate, că un tată oferă protecție și că cei din jur pot fi persoane de încredere. I-am întors spatele până și lui Dumnezeu, singureele momente când îmi aminteam de El fiind acelea în care Îi adresam insulte pline de mânie și...