Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realității, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi) și ies cu ochii deschiși; am intrat răsfățat, râzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele...
Deoarece, conform Evangheliei după Marcu, în lunea din Săptămâna Mare Domnul Hristos a blestemat smochinul neroditor, oferim mai jos comentariul lui Nicolae Steinhardt pe acest subiect. Cred că este plăcut și motivator, mai ales în aceste zile de înaltă semnificație. Pericopa smochinului se cade să fie interpretată nu după regulile dreptății naturale și valorile axiologiei elementare, ci la...
Deși s-a scris mult despre tortura comunistă, cred că trei lucrări se impun spre lectură. Una dintre acestea – probabil cea mai cunoscută – este Jurnalul fericirii a lui Nicolae Steinhardt. Reeditată în repetate rânduri după 89, cartea a avut parte de lectori din toate straturile sociale. Călugărul de la Rohia ne povestește despre suferință într-o manieră hristică, izbăvitoare...
Se întâmpla în Bucureștiul anului 1909. La 24 martie, în zorii acelei primăveri, venea pe lume Richard Wurmbrand. Născut într-o familie de evrei, el va fi atras de comunism în anii adolescenței. Era perioada idilică a comunismului românesc, o perioadă încă plină de speranțe. Utopia încă părea credibilă, iar evreii erau susceptibili față de ea. În toată Europa asistăm la acest fenomen, iar...
Ieri, 29 iulie, când ar fi trebuit să vorbim mai mult despre Nicolae Steinhardt (100 de ani de la naștere) sau de Franz Mozart (fiul marelui Mozart, decedat la 29 iulie 1844) și de Alexander Schumann (decedat în 1856), ne-am trezit în fața uneia dintre cele mai ciudate acțiuni post-decembriste: referendumul. Pentru cei care nu au aplecări spre filozofia religiei sau muzica clasică, le aduc aminte...