Eticheta

modernitatea

m

„Încetez, puțin câte puțin, să mai cred în umanitate”

Sunt oameni care încetează brusc să creadă în Dumnezeu. În ceea ce mă privește, observ că încetez, puțin câte puțin, să mai cred în umanitate. Foarte multă vreme ea m-a impresionat cu discursurile, legile, cărțile ei, dar încep s-o văd în adevărata ei lumină tristă, căci este o babă nebună ale cărei crize de ferocitate alternează cu zâmbete. Se crede augustă și venerabilă; uită gustul de sânge pe...

Modernitatea suspectată vs. modernitatea cuceritoare

Paul Ricœr obișnuia să-i numească pe Marx, Nietzsche și Freud: maeștrii suspiciunii. Cântărind cu propriile mijloace întrea tradiție din care proveneau, aceștia au ales să se îndoiască. Prin analiză, gânditorul francez ne-a furnizat această expresie devenită de acum clasică. Numai că, așa cum observăm, lucrurile nu s-au oprit aici. Împingând aceeași analiză într-o sferă cronologică, urmașii celor...

„Domnilor, asta nu mai e viaţă, ci începutul morţii”

Uite, furnicile au cu totul alte preferinţe. Ele au o clădire extraordinară de acelaşi fel, care nu poate fi în veci dărîmată– muşuroiul. Onorabilele furnici au început cu muşuroiul, probabil că tot cu muşuroiul vor termina, ceea ce conferă cinste constanţei şi pozitivismului lor. Însă omul e o fiinţă uşuratică, reprobabilă şi, poate, ca unui jucător de şah, nu-i place decît procesul atingerii...

„Nu trăim într-o primăvară a istoriei”

Mărturia ce-o ofer mai jos îi aparține lui Jean d’Ormesson. La 88 de ani, marele scriitor francez, a publicat un roman autobiografic şi confesiv intitulat Un jour je m’en irai sans en avoir tout dit („Voi pleca într-o zi fără să fi spus totul”) (Robert Laffont, 2013). După cum veți observa, sinceritatea scriitorului este debordană. Felul candid în care-și așterne amintirile, pertinența analizei...

Genesa 1: o parafrazare

O parafrazare la limita parodiei a primului capitol din Genesa ne readuce în față dilema modernă a omului. Îi aparține lui Kurt Vonnegut Jr. și este scrisă cu măiestrie și subtilitate. E suficient de profundă pentru a ne pune pe gânduri, e suficient de incitantă pentru a ne ridica noi întrebări. Și totuși, una peste alta, e una dintre cele mai interesante interpretări a destinului uman plecând de...

„Singurătatea a devenit intolerabilă”

Afirmație făcută de Nietzsche în lucrarea Omenesc, prea omenesc! Este vorba de o singurătate existențială, apăsătoare și interminabilă. Este rezultatul unei alegeri conceptuale deliberate și fără echivoc. Iată citatul complet: De când nu mai există Dumnezeu, singurătatea a devenit intolerabilă. Este groaznic să trăiești singur, judecător și răzbunător al propriei legi. Ca o stea proiectată în...

Cea mai mare minciună

Cea mai mare minciună promovată de diferite instituții sociale – care, într-un anumit fel, decurge din natura noastră umană înclinată spre păcatul lenei – este că trăim ca să fim tot timpul fericiți. Suntem bombardați de mass-media, de biserică și de mediul de afaceri cu minciuna că trăim ca să fim fericiți, să ne simțim confortabil și împliniți. De dragul profitului, minciunile materialismului...

Neajunsul de a fi modern

Înțeleg prin modernitate decalajul de la primele descoperiri științifice până în prezent. Convențional, tot ce se situaează înaintea acestui răstimp, vom considera a fi premodernitate. Sigur, împărțirea este de ordin metodologic, pentru că însăși problema periodizării este greu de definit. Totuși, în raport cu tot ce s-a întâmplat înainte, modernul este o specie aparte și care se definește tot...

Tărâmul ideilor

Așa arată una dintre cele mai expresive sculpturi din Berlin. Pancarta de la bază conține următoarele cuvinte: Germania – Țara ideilor. Înălțată cu prilejul Campionatului de Fotbal din 2006, impozanta lucrare „suprapune” nu mai puțin de 17 scriitori germani de renume. După cum puteți observa, la bază este Goethe. Se crede că nu întâmplător, deoarece marele gânditor este un simbol național...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.