Eticheta

modernitatea

m

Ce este, totuși, Occidentul?

O întrebare aproape banală, dar care totuși merită luată în serios. Vă propun răspunsul pe care-l oferă Philippe Nemo, unul dintre cei mai învederați filozofi și sociologi francezi. Fragmentul este din lucrarea Ce este Occidentul?, publicată inițial în 2004, versiunea românească în 2008 (Cartier, Chișinău). În lumina a ceea ce am învățat în urma unui efort îndelungat, cred că morfogeneza...

Cele trei praguri

Potrivit lui Ghislain Lafont, creștinismul occidental a traversat cel puțin trei praguri din punct de vedere conceptual. Aceste puncte de cotitură, numite și „praguri ale modernității”, sunt descrise în lucrarea O istorie teologică a Bisericii (Deisis, Sibiu, 2003). Iată-le: Pragul ANTROPOLOGIC Corespunde sfârșitului Evului Mediu, când omul „se descoperă ca subiect gânditor, activ responsabil: se...

Homo oeconomicus

Cam acesta ar fi supranumele omului (post)modern. Potrivit definiției oferite de Jean-Claude Guillebaud, acesta „este individualist, este independent de toate apartenențele sale culturale sau sociale.” O astfel de supremație se sprijină pe teoriile utilitariste mult șlefuite de-a lungul timpului. În spiritul acestora, există un factor economic perfect rațional în societatea noastră, ca un vârf de...

„Omul modern trăiește scandalul libertăților și al inimii” (4)

Continuare de AICI: Nu te dezaprob și nu i-aș dezaproba nici pe ceilalți, chiar dacă ar fi oaste și biserică, iar nu singuratici. Nu vă dezaprob, chiar dacă m-aș geme că trăiți într-o lume gata făcută – și care nu mai are ce face. Pentru că aveți ce face. Aveți, tocmai pe linia cunoașterii. Ființa Domnului n-o puteți cunoaște și n-au cunoscut-o nici marii Părinți. Ființa lucrurilor încearcă...

„Omul modern trăiește scandalul libertăților și al inimii” (2)

Continuare de AICI: Să-l reînvățăm dragostea, am putea spune așadar; Și cum orice dragoste adevărată este, până la urmă dragoste către Dumnezeu, să-l restituim credinței. Dar iată, aici se despart apele. Vorba lui Augustin este adevărată, dar abia în dezmințirea ei. Astăzi nu mai putem spune: iubește și fă ce vrei. Trebuie să spunem, cum s-a spus în fapt: cunoaște și fă ce vrei. De vreo trei...

„Ne afectează creștinește!”

Așa sună protestul unui locatar anonim din Iași. Blocul în care locuiește fusese reamenajat. Mai ales fațada. Peste zugrăveala decorativă, o anume fundație (pe numele ei Edrom), aplicase versete biblice după cum se poate remarca în fotografie. Și uite-așa, toți trecătorii se pot bibliciza cât decât. Își mai aduc aminte poruncile Decalogului, mai reflectează la viața de apoi, se mai îndreaptă cu...

TMD și TBD: două boli ale modernității

Citind Stările sufletești. Învățarea senitătății, scrisă de Christophe André, aflu despre doi viruși ai modernității noastre târzii. Nu e vorba de vreo boală fizică, ci de anumite maladii ale sufletului. Un fel de distorsionare a vieții personale și colective. Așadar, TMD: too much disorder – pricinuită de prea multe lucruri. TBD: too busy disorder – pricinuită de faptul de a avea...

„Am lucrat pentru a ajuta să crească Pomul Cunoștinței”

Am lucrat pentru a ajuta să crească Pomul Cunoștinței, iar fructele pe care acesta ni le-a dat se numesc concepte și teorii. Or, ceea ce desemnează conceptul este privat de orice existență. Omul nu există, ceea ce există cu adevărat sunt ființe din carne și sânge care nu se asemănă între ele. Conceptele nu se găsesc decât în dicționare, niciodată în viață, nu putem întâlni, atinge, iubi un...

„Încă 25 de lucruri în așteptare”

Grozav de hapsân feisbucul ăsta! Într-una din zile, deschizându-mi pagina, observ că încă nu i-am răspuns la multe întrebări. E vorba de acele detalii personale cu care ar vrea să se îmbogățească (să zicem), pe care mai apoi să le poată accesa prietenii mei virtuali. Cu sobrietatea unui profesor exigent, mă avertizează într-un final: Încă 25 de lucruri în așteptare. A se citi: 25 de lucruri nu le...

„Încetez, puțin câte puțin, să mai cred în umanitate”

Sunt oameni care încetează brusc să creadă în Dumnezeu. În ceea ce mă privește, observ că încetez, puțin câte puțin, să mai cred în umanitate. Foarte multă vreme ea m-a impresionat cu discursurile, legile, cărțile ei, dar încep s-o văd în adevărata ei lumină tristă, căci este o babă nebună ale cărei crize de ferocitate alternează cu zâmbete. Se crede augustă și venerabilă; uită gustul de sânge pe...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.