
Încă de la început, învățăturile se cuvine să fie în așa fel semănate în pământul virgin al sufletului crud, încetul cu încetul, cu vârsta și cu deprinderea faptelor, să încolțească și să crească, pentru ca apoi, după ce au prins rădăcini, să nu mai poată fi smulse până la sfârșitul vieții. Căci nimic nu este mai trainic și nu are rădăcini mai adânci decât cele învățate în primii ani de viață...