Eticheta

meditații creștine

m

Gândul de duminică (19)

Dacă tot e sezonul sărbătorilor de mulțumire pe la biserici, de ce n-am oferi și aici o mostră poetică. Primiți, așadar, una dintre cele mai frumoase poezii semnate de Ioan Alexandru  și intitulate simplu: Mulțumire. Nu cred că are nevoie de nici o explicație (cu atât mai puțin din partea mea). O mică indicație de lectură, totuși: observați cum motivele de mulțumire acoperă întreaga paletă...

„Biblia dă glas disperării noastre”

Când Dumnezeu tace, este deosebit de important să ne hrănim indirect din cuvintele pe care ni le-a spus pe când viața era o conversație ușoară și rugăciunea nu era lipsită de ecou, când predicile păreau să vorbească direct inimii noastre, iar Biblia chiar era cartea pe care ne-o doream mereu pe noptieră. (…) Când Dumnezeu tace și pare să ne fi lăsat să suferim singuri, Biblia dă glas...

„Privirea Lui este un act de iubire”

Dumnezeu este Cel care vede. Dar privirea Lui este un act de iubire. Cu privirea Lui, El își îmbrățișează creaturile, le susține și le încurajează. Privirea lui nu este una care doar se uită la ceva: este iubire creatoare, este puterea ce permite lucrurilor să fie ele însele și le salvează de la degenerare și decădere… Dumnezeu își întoarce fața Sa spre om și astfel se dă pe Sine...

Gândul de duminică (16)

Riscăm să-L percepem pe Isus drept Cel care a vrut să schimbe lumea. La o lectură sumară a Evangheliilor mai că ai crede acest lucru. Unii chiar dezvoltă ideea în anumite scrieri s-au predici. Ca să fiu sincer, și pe mine mă bătea în urmă cu multă vreme acest gând. E îmbietor și confortabil. Istoricul Paul Johnson spunea undeva: Isus nu urmărea să schimbe lumea. Scopul Lui era să-i pregătească pe...

Gândul de duminică (1)

Inaugurăm azi o rubrică nouă pe Coram Deo. Nu știu cum resimt alți blogări, dar pentru mine cea mai dificilă e postarea de duminică. Peste săptămână mă las prins de eventuale evenimente care mă atrag, de citate ce-mi sar în ochi sau de dezbateri biblic, însă în ultima zi a săptămânii e mai greu. Nu știu cum să fiu, cum să scriu. Recunosc o oarecare aplecare pastorală, îmi doresc să scriu mai de...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.