Nu e bine să cădem într-un simbolism gratuit. Nici să alegorizăm în chip deșert nu e bine. Dar totuși, nu pot să nu mă minunez de pieptarul veșmintelor preoțești (Ex. 39.10-13). În ferecături de aur, erau prinse patru șiruri de pietre prețioase după cum urmează: 1. Sardonix, topaz, smarald; 2. Rubin, safir, diamant; 3. Opal, agat, ametist; 4. Crisolit, onix, iaspis. Câteva dintre aceste pietre...
Gândul de duminică (33)
Nu trebuie să așteptăm judecata de apoi ca să vorbim de cernere. Încă din timpul Domnului Isus, mai cu seamă în episodul descris în Ioan 6, asistăm la o împărțire a ucenicilor. După cum știm, este vorba de cea mai „grea” predică a Mântuitorului. Sunt acele accente euharistice și escatologice dificil de înțeles și care au născut în primă fază confuzie. Citim (în vers. 41 și 52) despre reacția...
Gândul de duminică (27)
Personajele istorice sunt adesea ținta multor preconcepții. Apostolii intră și ei în aceeași categorie. Bunăoară, să-l luăm pe apostolul Pavel. Cel mai adesea el este văzut ca un om (exclusiv) al cărții, mereu învățând oamenii Cuvântul lui Dumnezeu și desprins de realitățile practice ale slujirii. Or, n-a fost nici pe departe așa. Citim în Epistola către Romani despre o preocupare stringentă a...
Întrebarea săptămânii (19)
Ce pagubă avem de pe urma obârșiei noastre de jos când, de pe urma obârșiei noastre de sus, toți suntem la fel, nimeni nu are ceva mai mult decât altul, nici bogatul mai mult ca săracul, nici stăpânul mai mult decât sluga, nici domnul mai mult decât supusul, nici împăratul mai mult decât ostașul, nici filozoful mai mult decât barbarul, nici înțeleptul mai mult decât prostul?
(Ioan Gură de Aur)
Legământ de ordinare (1)
O, Doamne, am auzit glasul Tău și mi-a fost teamă. Tu m-ai chemat la o slujbă de temut, în vremuri grave și periculoase. Tu ești pe punctul de a clătina toate națiunile și pământul precum și cerul, pentru ca să rămână lucrurile ce nu pot fi clătinate. O, Doamne, Domnul meu, Tu Te-ai aplecat să-mi dai cinstea de a fi slujitorul Tău. Nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur, numai cel care este...
Întrebarea săptămânii (11)
Ne încredem în El pentru iertarea păcatelor și pentru ca să ne țină mai mult sau mai puțin pe linia de plutire ca adunare de oameni onești, dar ne este suficient El și pentru a sta față în față cu realitatea? Oare știm să înfruntăm realitatea confuză a unei lumi în care părinți buni au uneori copii răzvrătiți, iar părinți răi lasă în urmă misionari devotați? Ne este oare Hristos îndeajuns pentru...
Principiile, bunătatea și egoismul
Aceia dintre oameni care procedează conform principiilor, sunt doar foarte puțini… Cei care acționează, de asemenea, din imboldurile bunătății inimii sunt mai mulți… Cei care au ferm în fața ochilor preaiubitul lor eu drept unicul punct de reper al strădaniilor lor, încercând să rotească totul în jurul egoismului ca marele ax al tuturor, sunt cei mai mulți. În felul acesta...
Întrebarea săptămânii (8)
Reuși-vor uneltele omului, creațiile lui, cu poftele nemăsurate și ambițiile pe care le nălucesc, lipsite de frâul pe care îl constituie vedenia întregului din care fac parte, să pună stăpânire pe om și să se întoarcă împotrivă-i, dislocându-l din centrul creației și smintindu-l din propria condiție umană, adică, făcându-l neom? Sau izbuti-va omul, în ceasul al unsprezecelea, să își găsească...
Gândul de duminică (22)
Gerul ne bate la geam. Zăpada acoperă piscurile și, încet-încet, coboară la șes. În curând vom face oameni de zăpadă, ne vom bate cu bulgări, vom zburda. Fiecare anotimp are frumusețea lui, iar faptul că trăim într-o țară cu climă temperată e o binecuvântare. Sub aceste auspicii, într-o duminică deja de sărbătoare, vă ofer unul dintre cele mai frumoase declarații de dragoste rostite la adresa lui...
Întrebarea săptămânii (7)
Cine oare ne va încredința adevărata bogăție dacă nu ni se poate încredința nici măcar bogăția pieritoare? Cine oare îmi va încredința un trup duhovnicesc atâta vreme cât eu nu pot stăpâni un trup ceresc?
(C.S. Lewis)