Era o vreme când erudiția mă impresiona. Acum, dacă nu e acompaniată de ÎNȚELEPCIUNE, mă lasă rece. Era o vreme când inteligența pură mă umplea de uimire. Acum, dacă nu e dublată de MODERAȚIE nu-mi mai spune nimic. Era o vreme când șarmul cuiva mă făcea să-l stimez enorm. Acum, dacă nu e clădit pe CARACTER, mă irită de-a dreptul. Era o vreme când frumusețea cuiva îmi gâdila simțul estetic până la...
Întrebarea săptămânii (36)
Nu este oare limpede, atunci când ai o persepctivă extrem de amplă asupra istoriei, că perioadele și erele de decădere din istoria Bisericii au fost întotdeauna perioadele când predicarea a intrat în declin? Ce anume a anunțat zorii unei reforme sau a unei treziri, dacă nu redescoperirea predicării?
(Martyn Lloyd-Jones)
Întrebarea săptămânii (8)
Mai vii și astăzi? Mila iar Te poartă
De sus spre staulul din Betleem?
Din lume n-ai cules destul blestem?
Iubirea Ta nici astăzi nu e moartă?
(Zorica Latcu)
Întrebarea săptămânii (8)
Reuși-vor uneltele omului, creațiile lui, cu poftele nemăsurate și ambițiile pe care le nălucesc, lipsite de frâul pe care îl constituie vedenia întregului din care fac parte, să pună stăpânire pe om și să se întoarcă împotrivă-i, dislocându-l din centrul creației și smintindu-l din propria condiție umană, adică, făcându-l neom? Sau izbuti-va omul, în ceasul al unsprezecelea, să își găsească...
„Domnilor, asta nu mai e viaţă, ci începutul morţii”
Uite, furnicile au cu totul alte preferinţe. Ele au o clădire extraordinară de acelaşi fel, care nu poate fi în veci dărîmată– muşuroiul. Onorabilele furnici au început cu muşuroiul, probabil că tot cu muşuroiul vor termina, ceea ce conferă cinste constanţei şi pozitivismului lor. Însă omul e o fiinţă uşuratică, reprobabilă şi, poate, ca unui jucător de şah, nu-i place decît procesul atingerii...