Eticheta

maxime

m

Întrebarea săptămânii (28)

Suflet al meu, când vei fi oare bun și simplu, fără prefăcătorie și fără sulemeneală? Când vei fi mai vizibil și mai ușor de cunoscut decât trupul care te împrejmuiește? Când vei gusta dulceața pe care o siți având bunăvoință și afecțiune față de toți oamenii? Când vei fi plin de tine însuți și bogat de propriile tale bunuri? Când vei renunța la aceste cupidități smintite și la aceste dorințe...

Întrebarea săptămânii (15)

Crezi că drumul către sfințenie îți cere să te încui într-o încăpere împreună cu rugăciunile și cărțile tale și cu meditația care îți mângâie inima și te preocupă, pentru a te proteja cu multe ziduri împotriva unor oameni pe care-i consideri proști? Crezi că drumul spre contemplație se găsește în refuzul activităților și lucrărilor necesare pentru binele celorlalți, dar care se întâmplă să îți...

„Dă-te puțin la o parte din soare!”

Răspuns al filozofului cinic Diogene din Sinope adresat, la Corint, lui Alexandru cel Mare. Tânărul rege venise acolo, în 335, pentru a consolida Liga de la Corint, organizată de tatăl său Filip al II-lea. Multă lume în preajma cuceritorului, oameni politici și demintari veniți să-l felicite. Nu și Diogene care sta deoparte, întins la soare. Alexandru îl observă și merge la el cu întreaga suită...

Întrebarea săptămânii (3)

Câte conflicte au fost evitate, câte prietenii au renăscut, câte ore nu s-au risipit, câte gesturi de afecțiune nu au fost făcute pentru că, uneori, ne amintim că viața e scurtă?
(Steven Pinker)

De-ale înțelepciunii

Plin internetul de citate. Privit dintr-un anumit unghi, spațiul virtual este un mic sălaș sapiențial. Adunate de-a valma, uneori incorecte sau cu paternități eronate, citatele au totuși viața lor. Cazi pe ele când te aștepți mai puțin, apoi cazi pe gânduri și… mergi mai departe. Alteori îți sunt servite brusc și irezistibil de prieteni mai mult sau mai puțin virtuali. Oricum ar fi, deja...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.