Viața este o răpire-n Duh Salt de trei extazuri rourat. E vederea cea octavă Îndrăznită către fața nevăzută de safir Este vin de sânge preacurat Dintr-al gralului ceresc potir. Și-mbătarea trează Dăruită cu-nălțimi de albe-ntuncimi Viața este alăută-n bucurie Ca extazul lui Moisi cel de la rug, Ca răpirea din Horeb a lui Ilie, Viețuit cu pâine de herup. Poartă spinii învierii...
Așa scria, din temnița Aiudului, Valeriu Gafencu – tânărul student la drept, arestat pentru credință și condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Și câte altele nu scria el mamei și surorilor de-acasă… Rugați-vă lui Dumnezeu și credeți nelimitat. Eu sunt mulțumit sufletește și împăcat cu mine însumi. Nu vă mint. E realitatea sufletului meu, care și-a găsit pacea în înțelepciunea și...
Era sfârșitul anului 1935. Erau zile geroase și nămeți mari. Europa se întuneca sub auspiciile unui alt război. Nu peste mult timp urma să înceapă cel de-al Doilea Război Mondial. În acele vremuri de răstriște, Mircea Vulcănescu găsește resurse să scrie despre Întruparea Domnului. Își intitula eseul Crăciun 1935, din care vă oferim câteva fragmente. Îmbinând ritmul nădejdii omeneşti în rânduiala...