Eticheta

marile întrebări

m

„Am primit deja de la viață tot ce mi-am dorit; am învățat tot ce doream să învăț”

În timp ce mă plimbam, am discutat împreună cu L. despre bătrânețe și moarte. I-am spus că mi se pare uneori că am primit deja de la viață tot ce mi-am dorit; am învățat tot ce doream să învăț. Acesta este începutul bătrâneții și, crede eu, timpul pregătirii pentru moarte. Nu printr-o concentrare asupra morții, ci, din contră, prin purificarea rațiunii, a gândirii, a inimii, a contemplației și...

Întrebarea săptămânii (42)

Dar dacă această împărăție blajină, acest cerc deschis, aceste dealuri și păduri inundate de lumina soarelui, această laudă a culorilor, a frumuseții și a luminii, nu sunt altceva decât revelarea a ceea ce este dincolo de moarte: o fereastră spre eternitate?
(Alexander Schmemann)

Întrebarea săptămânii (38)

V-ați mai încrede în Dumnezeu dacă ar trebui să vă lăsați în urmă familia și să străbateți jumătate de glob pentru a da curs chemării Lui pentru viața dumneavoastră? Dar dacă, urmând această chemare, vi s-ar nărui toate planurile de -L sluji pe Dumnezeu? V-ați mai încrede în El? Și dacă toți v-ar părăsi și ați rămâne singur(ă)? Și dacă ați avea parte de o moarte nefericită? Ce-ați face atunci? V...

Întrebarea săptămânii (37)

Atunci când închinătorul trebuie să se adapteze la stilul de închinare al unei alte culturi care nu îi este nativă, poate oare acesta să Îi ofere lui Dumnezeu un răspuns din toată innima? Poate oare coreeanul rezervat să ofere închinarea emoțională și expansivă a unui brazilian și să rămână autentic față de identitatea sa? Dacă un închinător etnic își însușește o formă diferită de exprimare de la...

Întrebarea săptămânii (33)

Este pregătită umanitatea pentru o transformare a conștiinței, o înflorire interioară atât de radicală și profundă încât, în comparație cu ea, florile oricât de frumoase ar fi fiind, nu sunt decât o palidă reflexie? Pot ființele umane să-și piardă densitatea minților lor condiționate, pentru a deveni asemenea cristalelor și pietrelor prețioase, ca să spunem așa, transparente față de lumina...

Întrebarea săptămânii (30)

Nu este Biblia în cel mai înalt grad, Cartea Cuvântului? Nu prin mijlocirea Bibliei primit-a omul și primește în continuare cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul oamenilor, odată cu ecoul dialogului ce reînnoadă cele două rostiri înlăuntrul Legământului? O fenomenologie a Bibliei nu este oare, în însăși esența sa, o fenomenologie a cuvântului?
(Andre Neher)

Întrebarea săptămânii (12)

Ce reprezintă odăița despre care vorbește Isuss, dacă nu sunt la adăpost nici față de mine însumi? Cum aș putea să o închid atât de bine, încât niciun ascultător să nu tulbure caracterul ascuns al rugăciunii și să nu-mi răpească răsplata rugăciunii făcute în ascuns? Cum mă pot apăra de mine însumi, de propria-mi reflecție? Cum pot să ucid propria-mi reflecție, prin reflecție?
(Dietrich Bonhoeffer)

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.