Eticheta

mari scriitori

m

„Ascultarea și surâsul erau apărarea mea!”

Tatăl meu a fost un bărbat cu mintea foarte ascuțită, cu un delicat simț al onoarei, cu fire susceptibilă, hotărâtă și de temut în unele momente. Singurul copil al părintelui său Gasparo, el a rămas orfan încă din fragedă copilărie sub tutela mamei sale, contesa Emilia Grompo, nobilă de Padova. Averea sa i-ar fi ajuns ca să facă față bună în societate, dar el dorea să strălucească. Fiu unic...

Minunându-ne de atotputernicia lui Dumnezeu

Omul să contemple întreaga natură în toată grandoarea şi prestanţa sa: să-şi îndepărteze privirile de la lucrurile care-l înconjoară. Să privească strălucitoarea lumină ca o lampă eternă luminând universul; pământul să i se pară ca un punct faţă de acest uriaş cerc pe care astrul îl descrie şi să se minuneze că acest uriaş cerc nu e decât un punct extrem de neînsemnat faţă de cel pe care astrele...

În jurul camerei: fotoliul

Xavier de Maistre (1763-1852) scria în anul  1794 eseul Călătorie în jurul camere mele. Printr-un concurs nesăbuit de împrejurări, acesta fusese ținut în arest timp de șase săptămâni, pentru că parcipiase la un duel. În timpul acestei detenții, și-a luat răgazul unor reflecții aparent banale, însă – în cele din urmă – extrem de rodnice. Aflându-ne și noi în izolare în această...

Exercițiu de neuitare: Aleksandr Soljenițîn

La 3 august 2008 se stingea Aleksandr Soljenițîn, unul dintre cei mai mari luptători anticomuniști ai lumii. Romancier și istoric rus de mare calibru, Soljenițîn s-a născut la 11 decembrie 1918 într-o familie pioasă. Tatăl său – Isaac – a fost ofițer de artilerie decorat în Primul Război Mondial, însă a murit cu șase luni înainte de nașterea micuțului Aleksandr. De-a lungul copilăriei...

Viața ca un salon

S-a spus că descinderea noastră conștientă în viață se aseamănă cu pătrunderea într-un salon, în care conversația celor dinăuntru se poartă de ceva vreme și că, dacă ne acomodăm cu ambianța și cu tema în desfășurare, ne putem face simțită prezența prin noutatea punctului de vedere propus. Pe măsura plecării celor întâlniți de noi acolo și sosirii altor oaspeți dornici de afirmare, ne tragem...

Exercițiu de neuitare: John Bunyan

La 31 august 1688, după ce împlinise abia 59 de ani, scriitorul creștin John Bunyan pleca dintre noi. Născut în Elstow (un sat din Anglia din apropierea localității Bedford), micuțul John și-a făcut studiile în zonă, urmând ca – la 16 ani – să se înroleze în Armata Parlamentului de-a lungul unei confruntări ce se va numi mai târziu Războiul civil englez. După trei ani de activitate...

Iubirea – mai mult decât milă

Ca să-ţi fie drag să trăieşti trebuie să iubeşti oamenii. Să-i iubeşti. Măcar câţiva într-o viaţă. Mila nu-nseamnă drag de viaţă. E-o coardă a cărei vibraţie te face să navighezi prin viaţă, punându-te-n locul semenului pe care-l judeci. Îl judeci, încerci să-l înţelegi, îi ierţi multe. Asta nu-nseamnă că-l şi iubeşti. Poţi fi dispus chiar să-ţi dai viaţa pentru un semen al tău, fără să-l iubeşti...

„Nu roși. Îți spun adevăruri!”

Dragostea nu înseamnă să rămâi fără suflare; nu este niciun entuziasm nemărginit, nici împărtășirea promisiunilor de pasiune veșnică; nu este nici dorința de a te împerechea la fiecare două minute pe zi  și nici de a sta întins în pat în miez de noapte, imaginându-ți că el îți sărută fiecare centimetru din trup. Nu, nu roși. Îți spun adevăruri. Toate acestea nu înseamnă decât a fi „îndrăgostit”...

„Dragul meu tată” (1)

Dragul meu tată, M-ai întrebat recent de ce spun că îmi este frică de tine. Ca de obicei, nu am fost în stare să găsesc un răspuns întrebărilor tale, în parte din același motiv pentru care îmi este frică de tine și într-o oarecare măsură pentru că a încerca să-ți dau o explicație pentru cum a debutat această frică, ar însemna să intru în detalii mult mai adânc decât mi-aș dori. Și chiar de încerc...

Moartea la persoana întâi

Cu excepția momentelor în care ne pierdem cunoștința, ideea morții noastre nu încetează să ne însoțească viața. Viețuim cu ea. În funcție de cum suntem mai mult sau mai puțin atenți, de la ea provine o angoasă latenă sau o nelniște obișnuită, un sentiment mai mult sau mai puțin obsedeant de urgență și de precaritate. Dar dacă e adevărat că reprezentarea sau sentimentul vieții pe care-l avem sunt...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.