Eticheta

mari scriitori

m

Viața ca un salon

S-a spus că descinderea noastră conștientă în viață se aseamănă cu pătrunderea într-un salon, în care conversația celor dinăuntru se poartă de ceva vreme și că, dacă ne acomodăm cu ambianța și cu tema în desfășurare, ne putem face simțită prezența prin noutatea punctului de vedere propus. Pe măsura plecării celor întâlniți de noi acolo și sosirii altor oaspeți dornici de afirmare, ne tragem...

Exercițiu de neuitare: John Bunyan

La 31 august 1688, după ce împlinise abia 59 de ani, scriitorul creștin John Bunyan pleca dintre noi. Născut în Elstow (un sat din Anglia din apropierea localității Bedford), micuțul John și-a făcut studiile în zonă, urmând ca – la 16 ani – să se înroleze în Armata Parlamentului de-a lungul unei confruntări ce se va numi mai târziu Războiul civil englez. După trei ani de activitate...

Iubirea – mai mult decât milă

Ca să-ţi fie drag să trăieşti trebuie să iubeşti oamenii. Să-i iubeşti. Măcar câţiva într-o viaţă. Mila nu-nseamnă drag de viaţă. E-o coardă a cărei vibraţie te face să navighezi prin viaţă, punându-te-n locul semenului pe care-l judeci. Îl judeci, încerci să-l înţelegi, îi ierţi multe. Asta nu-nseamnă că-l şi iubeşti. Poţi fi dispus chiar să-ţi dai viaţa pentru un semen al tău, fără să-l iubeşti...

„Nu roși. Îți spun adevăruri!”

Dragostea nu înseamnă să rămâi fără suflare; nu este niciun entuziasm nemărginit, nici împărtășirea promisiunilor de pasiune veșnică; nu este nici dorința de a te împerechea la fiecare două minute pe zi  și nici de a sta întins în pat în miez de noapte, imaginându-ți că el îți sărută fiecare centimetru din trup. Nu, nu roși. Îți spun adevăruri. Toate acestea nu înseamnă decât a fi „îndrăgostit”...

„Dragul meu tată” (1)

Dragul meu tată, M-ai întrebat recent de ce spun că îmi este frică de tine. Ca de obicei, nu am fost în stare să găsesc un răspuns întrebărilor tale, în parte din același motiv pentru care îmi este frică de tine și într-o oarecare măsură pentru că a încerca să-ți dau o explicație pentru cum a debutat această frică, ar însemna să intru în detalii mult mai adânc decât mi-aș dori. Și chiar de încerc...

Moartea la persoana întâi

Cu excepția momentelor în care ne pierdem cunoștința, ideea morții noastre nu încetează să ne însoțească viața. Viețuim cu ea. În funcție de cum suntem mai mult sau mai puțin atenți, de la ea provine o angoasă latenă sau o nelniște obișnuită, un sentiment mai mult sau mai puțin obsedeant de urgență și de precaritate. Dar dacă e adevărat că reprezentarea sau sentimentul vieții pe care-l avem sunt...

„Țară de secături, țară minoră”

Octavian Goga a scris, se pare, mai multe jurnale. Într-unul dintre ele, care acoperă anul 1916 și scris sub forma unei spovedanii, Goga își arată dezgustul profund pentru clasa politică de atunci. Când am dat peste fragmentul cu pricina, m-am gândit că tare bine se mai potrivește și în 2014. Afirmațiile lui trebuie să le punem, totuși, în contextul potrivit. Ele trădează anumite răfuieli...

„Începutul are o aură magică”

”Ziua bună se cunoaște de dimineață” – spune un proverb. Este însă o expresie a obsesiei pe care o avem noi, oamenii, pentru începuturi. ”În viață, spune vocea înțelepciunii populare, este important să începi cu dreptul”. Iar primul sfat care i se dă unui copil în prima zi de scoală este „ai grijă să fii luat de bun de la început.“ Începutul are o aură magică, iar uneori trebuie marcat...

Exercițiu de neuitare: Zig Ziglar

La 28 noiembrie 2012, după o cruntă suferință, ne-a părăsit unul dintre cei mai mari influenți scriitori creștini: Zig Ziglar. Deși cunoscut în mod deosebit pentru conferințele și lucrările sale devoționale, Ziglar a avut o paletă mult mai largă de preocupări. Baptist practicant, scriitorul american a lăsat în urmă o operă de mare impact sub aspect educațional. Totuși, n-a fost doar omul...

„Nu trăim într-o primăvară a istoriei”

Mărturia ce-o ofer mai jos îi aparține lui Jean d’Ormesson. La 88 de ani, marele scriitor francez, a publicat un roman autobiografic şi confesiv intitulat Un jour je m’en irai sans en avoir tout dit („Voi pleca într-o zi fără să fi spus totul”) (Robert Laffont, 2013). După cum veți observa, sinceritatea scriitorului este debordană. Felul candid în care-și așterne amintirile, pertinența analizei...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.