Eticheta

mari romancieri

m

Amintirea și… ceapa

Amintirea iubește jocul copiilor de-a v-ați ascunselea. Se pitește. Înainte de orice, se lasă ispitită de cuvintele frumoase și-i place să împodobească, adeseori fără să fie nevoie… Atunci când este asaltată de întrebări, amintirea se aseamănă unei cepe, care ar dori să fie decojită ca să scoată la iveală ceea ce stă scris acolo și poate fi citit literă cu literă: arareori lipsit de...

Întrebarea săptămânii (40)

Cui aș putea să-i încredințez bucuriile și tristețile mele, dorurile mistice și donquijotești ale tinereții, răfuiala aspră de mai târziu cu Dumnezeu și cu oamenii și, în cele din urmă, orgoliul sălbatic al bătrâneții care arde, dar se împotrivește până în ceasul din urmă să se prefacă în cenușă? Cui aș putea să-i mărturisesc de câte ori am alunecat și am căzut, cum am urcat pe brânci asprul și...

Căl(c)ătorul în ale credinței: un itinerar

Nu doar în navigație se face periplu. Nu doar marinarii acostează – după o alchimie doar de ei știută – de la un port la altul. Și căutătorii în ale credinței fac la fel. Sufletul omului însetează mereu și se mulțumește greu cu aerul lehuz al propriei confesiuni. Noutatea face parte din năzuințele lui inerente, deși nu întotdeauna conduce spre cele mai corecte destinații. Acest...

Exercițiu de neuitare: Victor Hugo

La 26 februarie 1802 s-a născut poetul, dramaturgul, romancierul, politicianul și pictorul francez Victor Hugo. Publicul larg îl cunoaște mai ales după romanul Mizerabilii, dar și după frumoasele sale poezii. A fost cel de-al treilea copil al lui Joseph Hugo și Sophie Trebuchet. Potrivit biografilor săi, micuțul Victor s-a remarcat din copilărie printr-o inteligență aparte și o sensibilitate...

„Dragul meu tată” (3)

Continuare de AICI și AICI: În tot ce am scris, am scris despre tine; tot ce am făcut acolo, în scris, până la urmă, a fost să mă plâng pentru că nu am putut plânge pe umărul tău. Îmi luam un îndelung rămas bun și întârziam pe umărul tău… Dar cât de puțin a contat asta! Și n-ar fi meritat să vorbesc despre lucrurile astea dacă nu era chiar parte din vițaa mea, căci altfel ar fi trecut...

Exercițiu de neuitare: Stefan Zweig

La 28 noiembrie 1881 se năștea, la Viena, scriitorul, jurnalistul și biograful Stefan Zweig. Considerat, alături de Hermann Hesse, unul dintre cei mai citiți autori de limbă germană, Zweig a fost publicat de timpuriu în românește, devenind astfel unul dintre romancierii îndrăgiți. Născut în familia unui antreprenor evreu (Moritz Sweig) și care provenea dintr-o familie prosperă, Stefan a crescut...

„O pată de culoare mă cufundă în reverii”

Orice bucurie adevărată ca și orice tristețe adevărată ne vine dinăuntru. Lumea exterioară cu iluziile ei încântătoare sau cumplite nu poate decât să ne rătăcească și să ne împiedice regăsirea cu noi înșine. Trebuie să căutăm drum spre ceea ce este mai lăuntric în noi înșine dacă vrem să gustăm pacea care depășește înțelegerea. Știu toate acestea, dar și eu însumi sunt, din nenorocire, cineva...

Cât și cum citim

Invitat recent pentru un interviu la Hotnews.ro, criticul literar Dan C. Mihăilescu dezvăluie câteva dintre secretele lecturii. Omul care ne aduce cartea de câțiva ani încoace, cronicarul cel mai bine prizat al vieții literare românești, face o superbă pledoarie pentru citit. Mai mult, încearcă să ne convingă de o anume educație a cititului. Deși poți începe de oriunde, există un timp al...

„Când istorisesc, împart cu cititorii mei aceeași patrie”

Se pare că nu mă întorc acum, la bătrânețe, la amintirile din anii copilăriei doar dintr-o nevoie pe care o au toți vârstnicii, ci simt, de asemenea, că ar trebui să mă îndeletnicesc din nou, sub auspicii inversate, cu discutabila artă a povestitului, ca un fel de pedeapsă, și să ispășesc până la capăt. Povestitul presupune existența unor ascultători și cere din partea povestitorului un curaj pe...

Exercițiu de neuitare: James Joyce

Tot într-un 13 ianuarie – anul 1941 – la Zurich, se stingea unul dintre cei mai mari romancieri ai secolului XX: James Joyce. Irlandez de origine, iubitor al Dublinului până la moarte, James a fost primul dintre cei zece copii ai familiei. La șase ani este trimis la Clongowes Wood College, un liceu iezuit cu internat. La acea vreme liceul cu pricina era supranumit Eton al Irlandei...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.