Bach (Richard), Voiculescu (Vasile) și Alexandru (Ioan) merită puși împreună. Toți au fost atrași de omizi, dar mai ales de ce devin ele: fluturi. Această metamorfoză care cere timp și schimbare este o metaforă excelentă pentru devenirea spirituală. După cum veți remarca, avem două planuri: preschimbarea noastră în cele duhovnicești și, la final, preschimbarea noastră în trupuri slăvite, precum a...
Sub acest titlu, poetul contemporan Spiridon Popescu ne-a scris o poezie în care umorul se logodește cu drama. Recitată de Florin Piersic pe muzica lui Ernesto Cortazar, această reflecție superbă asupra morții este de o duioșie extraordinară. Animal elegant și bun prin excelență, în care puterea este mereu gentilă și blândă, calul reprezintă miezul acestor versuri. În mod fatidic, acesta...
La 9 mai 1895, într-o mică localitate de lângă Sebeș (în Lancrăm), se năștea unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai nației: Lucian Blaga. A fost o personalitate polivalentă și originală, fapt care l-a impus fără niciun dubiu în cultura interbelică. A fost al noulăea copil al unei familii preoțești (fiul lui Isidor și Ana Blaga), iar copilăria și-a petrecut-o „sub semnul unei fabuloase...
Din ce mi-am plămădit nestăvilita nebunie de-a trăi
Vârtejul meu de-avânt și dulcea sete de-a juca,
Când din pământ sorb numai fiere?…
Când văd mormintele șirag încoronate
Cu iederă ca niște frunți de-nvingători cu lauri
De ce-mi hrănesc scânteia mea de râs, de nu se stinge?
Și când cutreier blestematele ogoare, ce minune
Mă-mbată de visez că eu pășesc pe bolta unui cer?
(Lucian Blaga)
A fost al tău vreodată vântul Sau universul nesfârșit? Ori soarele din cer luându-l L-ai dus în mâini la asfințit? Ai ascultat în floare merii Cum înălțau iubirii cânt? Te-ai contopit cu ploaia verii În brațe fulgerul purtând? Ai născocit cu ochiul minții Cât pot fi toamnele de-adânci? Ți-ai dăltuit din iarna vieții Poteci de soare peste stânci? Întrebări formulate poetic de Viorica Sălăjeanu, o...
Octavian Goga a scris, se pare, mai multe jurnale. Într-unul dintre ele, care acoperă anul 1916 și scris sub forma unei spovedanii, Goga își arată dezgustul profund pentru clasa politică de atunci. Când am dat peste fragmentul cu pricina, m-am gândit că tare bine se mai potrivește și în 2014. Afirmațiile lui trebuie să le punem, totuși, în contextul potrivit. Ele trădează anumite răfuieli...
Ce mâncare bună mi-ai făcut! Ai potrivit bine de sare Vorbele cu care mi-ai deschis ușa Și ai pus în zâmbetul tău Trepte către tine. Când ai tăiat mărunt Ceapa așteptărilor tale drepte, Mi-au lăcrimat ochii, Dar am văzut bine mai apoi. Uite, mi-am pus șorțul în jurul Celui mai fericit gând, ca să te ajut Să nu dea mâncarea în foc… La mulți ani, draga mea! (Strofa a V-a din poezia La focul...
Probabil c-ați mai auzit/citit aceste versuri din Ultima scrisoare. Scrisă de Mihai Beniuc în 1937, poezia descrie o dragoste pe cât de imposibilă pe atât de profundă. Dincolo de durere însă, de cuvintele saturate de patetism, resimt aici o ilustră demnitate. E acea demnitate masculină ce nu te lasă să te răzbuni, ce nu-ți permite să fi vulgar și nici să decazi lamentabil în jocul instinctelor...
Drumurile tale trec prin mine Și când vii, încep viorile să cânte… Tot ce aduni, le împletești într-o cunună Și o așezi pe fruntea mea; Ești generos ca toamna în risipa ei Și ai cu tine câteva cuvinte, Care-mi liniștesc valurile. Ți-era dor de mine și ai grăbit pasul Cum se grăbesc zorile s-aducă culorile Pierdute în corole… Să nu spui că ți-ai uitat umbrela în tramvai, Dar nu-i...
Dacă tot e sezonul sărbătorilor de mulțumire pe la biserici, de ce n-am oferi și aici o mostră poetică. Primiți, așadar, una dintre cele mai frumoase poezii semnate de Ioan Alexandru și intitulate simplu: Mulțumire. Nu cred că are nevoie de nici o explicație (cu atât mai puțin din partea mea). O mică indicație de lectură, totuși: observați cum motivele de mulțumire acoperă întreaga paletă...