Eticheta

mari gânditori

m

Rugăciunea săptămânii (111)

Doamne Isuse, dă-mi tăria să fiu din ce în ce mai umil și să Te iubesc tot mai mult. Doamne Isuse, îndepărtează de mine – dacă mi-ai îngădui să Ți-o cer – ocaziile de-a săvârși păcate veniale. Doamne Dumnezeule, nu lăsa să se șteargă în mine sentimentele pe care uneori le am față de Tine, atunci când mă ajuți să Te iubesc. Stăpâne, potolește în minte simțămintele care m-ar putea abate de la Calea...

Criza plictisului și alte metehne

Lumea contemporană, științifică, tehnică, o lume care se bucură din plin de plăcerile vieții, se vede fără scăpare – adică fără Dumnezeu – și nu pentru că totul este permis și, prin intermediul tehnicii, posibil, ci pentru că în ea totul este egal. Necunoscutul devine imediat familiar, iar noul devine obișnuit. Nimic nu e nou sub soare. Criza redată de Ecleziastul nu se află în păcat, ci în...

Exercițiu de neuitare: Anselm de Canterbury

La 21 aprilie 1109 se stingea Anselm de Canterbury, unul dintre cei mai mari lideri și gânditori creștini ai Evului Mediu. Anselmo, după numele său adevărat, s-a născut în jurul anului 1033 în Aosta, o localitate din nordul Italiei. La 15 ani visa să se călugărească în mănăstirea aflată în apropierea orașului natal, dar tatăl, om ambițios, avea planuri mai îndrăznețe pentru el. Fiul său înzestrat...

Exercițiu de neuitare: Søren Kierkegaard

La 11 noiembrie 1855 se stingea filozoful și teologul danez Søren Kierkegaard. S-a născut la 5 mai 1813, în Copenhaga, fiind al șaptelea fiu al lui Michael Pedersen Kierkegaard și al Anei Sorensdatter Lund. De mic a fost bolnăvicios. La școală era bătut de cei mai mari decât el, iar apoi se răzbuna la rândul lui pe cei mai mici și neputincioși. Mereu a crezut că se află sub un blestem ce-l...

„Încetez, puțin câte puțin, să mai cred în umanitate”

Sunt oameni care încetează brusc să creadă în Dumnezeu. În ceea ce mă privește, observ că încetez, puțin câte puțin, să mai cred în umanitate. Foarte multă vreme ea m-a impresionat cu discursurile, legile, cărțile ei, dar încep s-o văd în adevărata ei lumină tristă, căci este o babă nebună ale cărei crize de ferocitate alternează cu zâmbete. Se crede augustă și venerabilă; uită gustul de sânge pe...

„Domnilor, asta nu mai e viaţă, ci începutul morţii”

Uite, furnicile au cu totul alte preferinţe. Ele au o clădire extraordinară de acelaşi fel, care nu poate fi în veci dărîmată– muşuroiul. Onorabilele furnici au început cu muşuroiul, probabil că tot cu muşuroiul vor termina, ceea ce conferă cinste constanţei şi pozitivismului lor. Însă omul e o fiinţă uşuratică, reprobabilă şi, poate, ca unui jucător de şah, nu-i place decît procesul atingerii...

Iubirea și dorința

A dori ceva e, în definitiv, tendința de a poseda acest ceva, în care caz posesia înseamnă, într-un fel sau altul, ca obiectul să intre în orbita noastră și să ajungă oarecum a face parte din noi. Din acest motiv, dorința moare automat o dată cu dobândirea, dispare o dată cu satisfacerea. Iubirea, în schimb, este veștnic nesatisfăcută. Dorința are un caracter pasiv și în ultimă instanță ceea ce...

Tipologia învățăturii

Citind Cele două cărți despre excelența și progresul cunoașterii divine și umane a lui Francis Bacon, dau peste o sinteză interesantă. La un moment dat, printre elaborari de tot felul, autorul identifică maladiile cunoașterii. Deși bună în esența ei, învățătura se poate îmbolnăvi, iar atunci lucrurile degenerează. Iată cele trei afecțiuni fatale ale adevăratei cunoașteri sunt: 1. Învățătura...

Exercițiu de neuitare: Herbert Spencer

La 27 aprilie 1820 s-a născut unul dintre cei mai mari gânditori moderni: Herbert Spencer. Fiu al unui educator responsabil care provenea dintr-o familie de profesori. Cu lecturi întinse încă din copilărie – sub atenția tatălui – Herbert s-a dezvoltat într-un mediu extrem de promițător. La 13 ani intră sub îndrumarea directă a pastorului Thomas Spencer, unchiul său. Urmează studii...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.