Nu știu alții cum sunt. În ceea ce mă privește, după o slujire abundentă la sfârșit de săptămână, lunea cad într-o melancolie ireversibilă. Este ziua în care meditația și introspecția dețin controlul. Secătuit parcă, epuizat în mod sigur, ziua de luni este mai degrabă o consecință a celor precedente. Mă simt de parcă n-aș mai înțelege și n-aș mai cunoaște nimic. Parcă tot ce fac nu mă ajută...
LUNI – ziua interminabilă
Poate cea mai ponegrită zi, față de care avem cele mai multe reclamații este ziua de luni. Debutul săptămânii pare a fi de fiecare dată anevoios și ezitant. Ba una, ba alta. Ne împiedicăm în fleacuri, trăim stări contradicotrii, nu avem determinare. Mai toți de plângem de inadecvare, de ineficiență și, în utltimă instanță, de inutilitate. Și totuși, pe vremuri pare să nu fi fost așa. Un proverb...