Probabil c-ați mai auzit/citit aceste versuri din Ultima scrisoare. Scrisă de Mihai Beniuc în 1937, poezia descrie o dragoste pe cât de imposibilă pe atât de profundă. Dincolo de durere însă, de cuvintele saturate de patetism, resimt aici o ilustră demnitate. E acea demnitate masculină ce nu te lasă să te răzbuni, ce nu-ți permite să fi vulgar și nici să decazi lamentabil în jocul instinctelor...
La 19 noiembrie 1919 se stinge, în Capitală, poetul Alexandru Vlahuță. S-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleșești, ca fiu al unui mic proprietar de pământ. Primii ani, la țară, într-un „cătun sarac”, lasă scriitorului amintiri dureroase. A urmat – între 1867-1878 – școala primară și liceul la Bârlad, dar examenul de bacalaureat îl susține la București, în 1879. Urmează...
După cum vedeți… doar la ea. O fotografie care apare pe Cotidianul.ro, evident la secțiunea No comment. Chiar nu ar fi nimic de comentat. Asocierea celor două expresii pe aceeași poartă este superbă.
O Doamne, Dumnezeul nostru, dă-ne har să te dorim cu inima întreagă, pentru ca dorindu-Te astfel, să te iubim și, iubindu-Te, să urâm acele păcate din care ne-ai răscumpărat, de dragul lui Isus Hristos.
(Anselm)
Sintagma îi aparține lui Ioan. În câteva cuvinte, apostolul iubirii descrie intensitatea ultimelor zile. Sunt zilele marilor confruntări, dar și a marii biruințe. De-a lungul lor, Isus rămâne ferm atasat de ai Săi. Apoi, după Înviere, îi va trimite în acea misiune mondială, misiune care trebuie să înglobeze toate neamurile. Andre Scrima ne ajută aici cu câteva explicații. Mie mi-au plăcut mult...
Puțini evanghelici români nu au auzit măcar de C(live) S(taples) Lewis (1898-1963). Mulți cred că i-au citit cu nesaț cărțile și le-au recomandat apoi altora. Savant și scriitor britanic, a predat o vreme la Oxford (1925-1954), apoi – până la sfârșitul vieții – la Cambridge. Specialist în literatura medievală și renascentistă, avea să scrie una dintre cele mai interesante cărți pe...
În numărul 323 al Dilemei vechi, d-na Anca Manolescu (A.M.) analizează viața conjugală din perspectiva discursului creștin (articolul Asceză, zoologie, transfigurare?). Ca un antropolog redutabil, A.M. face o incursiune remarcabilă în mentalul creștin patristic și medieval. Rezultatul? O supraevaluare a virginității și ascezei, pe de o parte; și o viziune reducționistă asupra vieții conjugale, pe...