Eticheta

istoria creștinismului

i

Rugăciunea săptămânii (117)

Tată iubit, mulțumesc pentru darul vieții. Mulțumesc pentru toate crizele, încercările ei, pentru toate durerile și lipsurile, pentru boală și moarte: moartea persoanelor dragi mie și pentru propria-mi moarte.  Mulțumesc pentru viața cu Tine și mai adevărată și mai reală pe care o voi avea după moarte. Prin Isus Cristos, Fiul Tău și Mântuitorul meu, îți consacru toate lucrurile, planurile, visele...

„Credința își convertește întotdeauna epoca”

Asia și lumea antică aveau aerul că sunt prea bătrâne ca să moară. Creștinătatea a avut un destin complet opus. Ea a trecut printr-o serie de revoluții, iar creștinismul a murit în fiecare. De multe ori a murit și s-a ridicat din morți fiindcă avea un Dumnezeu care cunoștea drumul afară din mormânt. Însă primul fapt extraordinar care marchează această istorie este următorul: Europa a fost...

„Aceasta este poziția mea! Nu pot altfel.”

La 25 mai 1521, în cadrul Dietei de la Worms, scrierile lui Martin Luther erau declarate eretice și, în consecință, interzise. Această dietă (sau adunare legislativă), a fost  prezidată de Carol al V-lea, Luther fiind și el de față. Carol a afirmat că „un singur călugăr, purtat pe căi greșite de propria-i judecată, s-a așezat împotriva credinței pe care o au toți creștinii de o mie și mai bine de...

„Să existe din nou creştini şi să ţină adunările lor”

Nu, afirmația nu-i aparține lui Constatin cel Mare. „Ut denuo sint cristiani et conventicula eorum” – cum sună în original, a fost rostită la 30 aprilie 311 de către împăratul Gaius Galeriu. Deși grav bolnav, acesta emite un edict de toleranță a creștinilor, luând-o înaintea „Edictului de la Milano”, din 313. După persecuții succesive, mai ales după cea a lui Dioclețian, cea mai firavă...

Constantinopolul lui Constantin cel Mare

Orașul Constantinopol avea ziduri masive, piețe și un forum, fiind împânzit cu porticuri și sculpturi aduse de pe întreg cuprinsul imperiului. În centrul său erau o columnă și o statuie aurită a lui Constantin însuși, înfățișat ca un semizeu. Împăratul a poruncit realizarea a 50 de biblii aurite, ce au necesitat pergament obținut din pieile a 5 000 de vaci. A luat astfel naștere Bizanțul...

Viața, domnia și isprăvile lui Constantin cel Mare

Din momentul împărțirii imperiului de către Dioclețian, Europa a intrat într-o stare de tranziție. Ieșea din etapa unui litoral mediteranean, în cea mai mare parte unit și care își avea centrul la Roma, și se apropia de una a loialităților împărțite între posesiunile sale occidentale și orientale. Această falie avea să persiste mult timp după dispariția Imperiului Roman. Existau și alte diviziuni...

Declarație de viață (pe proprie răspundere)

Să iubesc și să nu fiu respectat; Să slujesc și să nu fiu compensat; Să trudesc și să nu fiu pomenit; Să sufăr și să nu fiu prețuit.    Să sufăr ca pe alții să-i binecuvântez, Să pot să îi iubesc și să-i înviorez. Să nu mă aștept să fiu compătimit, Să nu accept să fiu aplaudat,   Să pot să fiu singur, de alții uitat. Așa-ai trăit Tu, Doamne, aici pe pământ, Dureri și pierderi senin ai...

Lacrimi pentru Augustina și Iuliana

Născut în 1888, fusese al patrulea dintre cei șase fii ai lui Dimitrie și Ana Trifa. A fost precoce și cuminte. După primii ani de școală (în localitatea natală, Certege), urmează gimnaziul din Beiuș – o școală cu prestigiu la vremea aceea. Urmează teologia (la Sibiu) și, începând din 1910, devine învățător în localitatea Vidra de Sus, satul natal al lui Avram Iancu. În 1911 se căsătorește...

„Lasă-mă să locuiesc în cel mai tainic loc al Tău, la umbra Ta!”

O, Doamne,  A cărui putere este fără margini și înțelepciune fără greș, Rânduiește lucrurile încât nici să mă stânjenească, nici să mă descurajeze, nici să se dovedească piedici în propășirea cauzei Tale; Stai între mine și orice luptă, încât niciun rău să nu mi se-ntâmple, niciun păcat să nu-mi strice darurile, râvna, înfăptuirile; Fie să-mi urmez datoria, și nu vreo-nchipuire nebună de-a mea;...

Biserica și erezia

Pe vremea când în întreaga lume străluceau bisericile ca niște luciferi luminoși și pe când credința în Mântuitorul și Domnul nostru Iisus Hristos pătrundea biruitor la toate popoarele, diavolul, dușmanul binelui, care totdeauna s-a împotrivit adevărului și care a fost vrăjmaș neîmpăcat al mântuirii omului, a născocit tot felul de curse împotriva Bisericii. Dacă altădată a pus la cale împotriva...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.