Eticheta

Învierea lui Hristos

Față în față cu îndoiala

Deseori îndoiala nu este o alternativă la credință, ci un pas anterior, care dispare când este substituit de căldură și de bucuria de a-L vedea pe Isus. Firește, cine se îndoiește, își amână răspunsul final, merge spre credință, dar nu fără efort. În cazul aparițiilor, dubiul a fost o mișcare ineluctabilă a spiritului, dezorientat în fața unui eveniment incomparabil. De aceea, cei Unsprezece care...

ÎNVIEREA – „un salt calitativ radical”

Să ne întrebăm acum încă o dată, în rezumat, ce fel de întâlnire a fost aceea cu Domnul înviat. Sunt importante următoarele distincții: Isus nu este cineva care s-a întors în viața biologică obișnuită și care, după aceea, conform legilor biologiei, ar fi trebuit într-o zi să moară din nou; Isus nu este o nălucă (un „duh”). Aceasta înseamnă: El nu este cineva care, în realitate, aparține lumii...

Învierea și Duhul

Moartea biologică și toate morțile parțiale care o precedă sunt de acum doar treceri spre Înviere, pentru că moartea spirituală, care le înglobează și pe care acestea o simbolizează, este desființată. De acum totul are sens, un sens veșnic. (…) Viața, lumina, Duhul țâșnesc de acum chiar prin moartea noastră, chiar prin neliniștea noastră. Mai adânc decât revolta sau decât disperarea noastră...

„Folosiți numai hrană creștină!”

Vă rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos: folosiți numai hrană creștină! Depărtați-vă de buruiana străină, care este erezie! Că ereticii, pentru a părea vrednici de crezare, amestecă pe Iisus Hristos cu propriile lor gânduri, întocmai ca cei care dau băuturi otrăvitoare amestecate cu miere și vin; cel care nu știe, ia cu plăcere băutura otrăvitoare și moare din pricina acelei rele dulceți...

Despre unicitatea familiei, a rugăciunii și a lecturii

Casa și familia constituie cea dintâi și cea mai importantă arie a vieții creștine, a aplicării principiilor creștine la viața de  zi cu zi. Nu școala, nici chiar biserica, ci casa, căminul constituie, cu siguranță, adevăratul stil și spirit al vieții de familie, care ne conturează viziunea asupra lumii, care formează în noi acea orientare fundamentală de care putem să nici nu fim conștienți...

Efectele Învierii lui Hristos

Aceasta este mărturia mai mult sau mai puțin universală a primilor creștini: că ei sunt ceea ce sunt, că ei fac ceea ce fac, că ei povestesc poveștile pe care le povestesc, nu datorită unei experiențe sau unei percepții religioase noi, ci datorită a ceva ce s-a întâmplat; ceva ce I s-a întâmplat lui Isus cel răstignit; ceva ce ei au interpretat de îndată ca fiind semnificația faptului că, la urma...

O întrebare mare cât toată istoria

„Simone, fiul lui Iona, mă iubești?” – spune Isus. Există o lume întreagă în această întrebare, o lume a invitației personale și a provocării, a refacerii ființei umane în urma neloialității și a dezastrului, a remodelării epistemilogiei însăși, întrebare legată de modul în care cunoaștem lucrurile, pentru a corespunde noii ontologii, întrebare legată de ce anume compune realitatea...

„Veniți de prânziți!”

Așa suna chemarea Hristosului cel Înviat. Era o chemare pentru cei șapte ucenici. Erau împreună pentru că aveau aceeași îndeletnicire, pentru că proveneau din acea zonă. Argumente atât de omenești adunau laolaltă micul grup de discipoli. Acțiunea se consumă la Marea Tiberiadei, acel lac atât de drag inimii lor, de care li se leagă existența și speranțele. O serie de antiteze ni se deschid citind...

„Multe alte semne”

În timp ce descrie arătările Domnului după Înviere, aposotlul Ioan are grijă să ne atragă atenția: Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta (20.30). Este vorba de Evanghelia după Ioan care, după cum observăm, nu are pretenția exhaustivității. Onest cu cititorii, ucenicul iubit dorește să le spună că Dumnezeu înseamnă mai mult decât poate să...

Toma și ceilalți

A fost Toma un sceptic de sistem? Avea acest ucenic motive să nu-și creadă colegii? Sau, cunoscând bine metehnele omenești, nu cumva era doar realist în vremuri tulburi? Prea adesea îl judecăm doar în raport cu Isus. Uităm că omul acesta (oricum ar fi fost el), avea totuși o bună relație cu ceilalți zece. Într-adevăr, lipsise la arătarea precedentă, dar până și această absență nu-l despărțise...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.