Eticheta

Humanitas

H

Universalitatea muzicii

Muzica ocupă un loc aparte între activităţile umane datorită ubicuităţii şi vechimii sale. În nici o cultură, din prezent sau din istoria consemnată, nu a lipsit muzica. Unele dintre cele mai vechi obiecte arheologice găsite în siturile umane şi protoumane sunt instrumente muzicale: fluiere de os şi tobe din piei de animale întinse peste buturugi scobite. Ori de câte ori oamenii se adună dintr-o...

Isus prin lentila lui Ioan, ucenicul iubit

Evanghelia după Ioan se află într-o solitudine ilustră. Singură într-o categorie creată într-un mod particular, diferită de sinoptici (Matei, Marcu și Luca), această carte biblică suscită un interes aparte. Divinitatea lui Isus este prezentată pe fiecare pagină, fără a ni se povesti nimic despre nașterea Lui. E o evanghelie fără arhangheli, fără păstori și fără magi. Nici Irod cel Mare nu-și...

Povestind despre alții și totuși să fie vorba de tine

De câțiva ani mă simt tot mai atras de autobiografii. Nu-i puțin lucru să citești despre copilăria, tinerețea și maturitatea unor oameni care, prin profesia și viața lor, au lăsat ceva în urmă. Observi cum se configurează un destin, cum răzbește omul prin imprevizibilul vieții și cum, la urmă, toate „se leagă”. Țesătura acestei povești rupte din viață este viu colorată, pentru că omul notează...

Momente din istoria evreilor

A descrie parcurusul istoric al unui popor nu e o sarcină ușoară. Complexitatea întregului demers, rigoarea legată de surse și propria subiectivitate te pun într-o reală dificultate. La fel ca individul, un popor care se adună sub același steag și care împărtășește aceleași năzuințe are și o sumedenie de particularități. Dar când vine vorba de poporul evreu, toate aceste detalii se amplifică...

Ce e o experiență?

Ceva care sparge o rutină politicoasă și pentru o scurtă perioadă ne permite să urmărim lucrurile cu sensibilitatea accentuată dată de noutate, pericol sau frumusețe. Experiența înseamnă să deschizi ochii mari, într-un fel încare nu o facem de obicei, și dacă două persoane deschid ochii în același timp, ne putem aștepta ca aceasta să-i apropie. Două persoane surprinse de un leu în junglă vor fi...

Iubirea și dorința

A dori ceva e, în definitiv, tendința de a poseda acest ceva, în care caz posesia înseamnă, într-un fel sau altul, ca obiectul să intre în orbita noastră și să ajungă oarecum a face parte din noi. Din acest motiv, dorința moare automat o dată cu dobândirea, dispare o dată cu satisfacerea. Iubirea, în schimb, este veștnic nesatisfăcută. Dorința are un caracter pasiv și în ultimă instanță ceea ce...

„Pe mâinile Spânului…”

E absurd ca România să fi scăpat de Ceaușescu pentru a cădea în mâna activiștilor, a securiștilor și a poeților lui de curte. E absurd, dar noi trăim în acest absurd. Acesta este deinon-ul nostru, lucrurl straniu, teribil și de neînțeles al istoriei noastre. România este o țară încăpută pe mâinile Spânului și în care Harap Alb rămâne anonim. Iar Spânul, care este OMUL RĂU, folosește minciuna nu...

„Pentru mine viața trebuia să aibă sens”

Îmi amintesc următoarea scenă: era iarnă, în casă este foarte cald, mama stă în fotoliu lângă calorifer, iar eu, încălecat pe o pernă uriașă (sunt foarte mic), roșie, pe care mă bâțâi de parcă aș călări sau aș naviga pe valuri înfuriate, vorbesc continuu și pasionat. La întrebarea mamei ce fac nu răspund „cutare lucru”, ci „îmi povestesc aventurile”. (…) Pentru mine viața trebuia să aibă...

Primejdiile istoricismului

S-ar putea argumenta că indivizi cărora le-a plăcut să-și bage nasul peste tot, cum ar fi, mai ales, Boețiu, au adus secretul la lumină. Dar în climatul intelectual pe care am reușit în sfârșit să-l impunem în întreaga Europă apuseană, lucrul nu ne încurcă prea tare. Doar studioșii mai citesc cărți vechi, dar și pe ei i-am pus la respect, încât acum, dintre toți oamenii, de la un studios te...

Pildele Mântuitorului: o reverie

De când am auzit că Andrei Pleșu pregătește o carte despre pildele lui Isus mă gândesc la acest proiect ca la o reverie. Cei care-i citesc textele sau îi ascultă intervențiile din mass-media știu ce spun. Omul acesta are capacitatea de-a te surprinde când (și cum) te aștepți mai puțin. Enciclopedismul său bine condimentat uimește până la ultimul detaliu. Varietatea subiectelor abordate, candoarea...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.