Înţelesul întoarcerii fiului celui mic este exprimat succint în cuvintele: „Tată, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.“ Pe de o parte, fiul cel mic îşi dă seama că şi-a pierdut demnitatea de fiu, dar totodată sentimentul demnităţii pierdute îl face conştient că este totuşi fiul care a avut o demnitate de pierdut. Întoarcerea fiului celui mic are loc tocmai în clipa în care îşi revendică...
Ce i s-a întâmplat fiului în acea ţară îndepărtată? Dincolo de toate urmările materiale şi fizice, care au fost consecinţele lăuntrice ale plecării lui de acasă? Succesiunea de evenimente este cât se poate de previzibilă. Cu cât fug mai departe de locul unde sălăşluieşte Dumnezeu, cu atât mai slab aud glasul care mă numeşte Preaiubit, şi cu cât aud mai slab acel glas, cu atât sunt prins mai...
Muzica ocupă un loc aparte între activităţile umane datorită ubicuităţii şi vechimii sale. În nici o cultură, din prezent sau din istoria consemnată, nu a lipsit muzica. Unele dintre cele mai vechi obiecte arheologice găsite în siturile umane şi protoumane sunt instrumente muzicale: fluiere de os şi tobe din piei de animale întinse peste buturugi scobite. Ori de câte ori oamenii se adună dintr-o...
Evanghelia după Ioan se află într-o solitudine ilustră. Singură într-o categorie creată într-un mod particular, diferită de sinoptici (Matei, Marcu și Luca), această carte biblică suscită un interes aparte. Divinitatea lui Isus este prezentată pe fiecare pagină, fără a ni se povesti nimic despre nașterea Lui. E o evanghelie fără arhangheli, fără păstori și fără magi. Nici Irod cel Mare nu-și...
De câțiva ani mă simt tot mai atras de autobiografii. Nu-i puțin lucru să citești despre copilăria, tinerețea și maturitatea unor oameni care, prin profesia și viața lor, au lăsat ceva în urmă. Observi cum se configurează un destin, cum răzbește omul prin imprevizibilul vieții și cum, la urmă, toate „se leagă”. Țesătura acestei povești rupte din viață este viu colorată, pentru că omul notează...
A descrie parcurusul istoric al unui popor nu e o sarcină ușoară. Complexitatea întregului demers, rigoarea legată de surse și propria subiectivitate te pun într-o reală dificultate. La fel ca individul, un popor care se adună sub același steag și care împărtășește aceleași năzuințe are și o sumedenie de particularități. Dar când vine vorba de poporul evreu, toate aceste detalii se amplifică...
Ceva care sparge o rutină politicoasă și pentru o scurtă perioadă ne permite să urmărim lucrurile cu sensibilitatea accentuată dată de noutate, pericol sau frumusețe. Experiența înseamnă să deschizi ochii mari, într-un fel încare nu o facem de obicei, și dacă două persoane deschid ochii în același timp, ne putem aștepta ca aceasta să-i apropie. Două persoane surprinse de un leu în junglă vor fi...
A dori ceva e, în definitiv, tendința de a poseda acest ceva, în care caz posesia înseamnă, într-un fel sau altul, ca obiectul să intre în orbita noastră și să ajungă oarecum a face parte din noi. Din acest motiv, dorința moare automat o dată cu dobândirea, dispare o dată cu satisfacerea. Iubirea, în schimb, este veștnic nesatisfăcută. Dorința are un caracter pasiv și în ultimă instanță ceea ce...
E absurd ca România să fi scăpat de Ceaușescu pentru a cădea în mâna activiștilor, a securiștilor și a poeților lui de curte. E absurd, dar noi trăim în acest absurd. Acesta este deinon-ul nostru, lucrurl straniu, teribil și de neînțeles al istoriei noastre. România este o țară încăpută pe mâinile Spânului și în care Harap Alb rămâne anonim. Iar Spânul, care este OMUL RĂU, folosește minciuna nu...
Îmi amintesc următoarea scenă: era iarnă, în casă este foarte cald, mama stă în fotoliu lângă calorifer, iar eu, încălecat pe o pernă uriașă (sunt foarte mic), roșie, pe care mă bâțâi de parcă aș călări sau aș naviga pe valuri înfuriate, vorbesc continuu și pasionat. La întrebarea mamei ce fac nu răspund „cutare lucru”, ci „îmi povestesc aventurile”. (…) Pentru mine viața trebuia să aibă...