[Din pilda neghinei înțelegem] că în istoria umană binele nu este despărțit de rău – ele cresc împreună. Să ne aplecăm mai întâi asupra semnificației ei primordiale, religioase. Obiectul ei propriu este împărăția harului; ea se referă la sfârșitul ultim, de dincolo de lume. Faptele rele acumulate în timp vor arde în iad, iar faptele bune acumulate vor fi strânse în grânarul divin. Dar, până în...
Acoperind aproape 600 de pagini, cartea lui John Barton – O istorie a Bibliei: povestea celei mai importante cărți a lumii – este, fără îndoială, o reușită. Anglican, profesor la Oxford, specializat pe Vechiul Testament și configurația canonului biblic, Barton se face înțeles chiar și în chestiunile complicate. După cum declară, a purces la scrierea acestei cărți cu gândul la...
Grija și responsabilitatea arată că dragostea e o activitate și nu o pasiune ce copleșește pe cineva, și niciun afect de care cineva să fie „afectat“. Elementul de grijă și responsabilitate din dragostea productivă a fost descris admirabil în Cartea lui Iona. Dumnezeu i-a poruncit lui Iona să meargă la Ninive, pentru a-i avertiza pe locuitori că vor fi pedepsiți dacă nu își îndreaptă comportarea...
Scrisă la două mâini – Craig G. Bartholomew și Michael W. Goheen – cartea, intitulată sugestiv Adevărata poveste a lumii: locul nostru în narațiunea biblică, este o unealtă hermeneutică excelentă. Tradusă (de Cosmin Lauran), publicată la Editura Reîntregirea (Alba Iulia, 2017) și cu o prefață elocventă (semnată de Ioan Chirilă), versiunea românească îi succede destul de repede...
Apocalipsa este o carte care inspiră speranță, dar și spirit de luptă, expresii ale înduhovnicirii adevărate. Imaginile triste nu ne provoacă teama, ci dorința arzătoare de a limita răul în nenumăratele sale forme, precum și setea pentru dreptate și impulsul spre eliberarea de sub stăpânirea forțelor potrivnice, cu feluritele lor nume. Viziunile finale ale cărții ne fac să ne fie dor de cele ce...
Figură importantă a Evului Mediu, Abelard s-a întâlnit, în parcursul său intelectual, cu cel mai important dascăl al momentului: Anselm de Laon. Considerat părintele hermeneuticii biblice, Anselm s-a bucurat în jurul anului 1100 de o reputație extraordinară. Cu toate acestea, Abelard nu a găsit în el ceea ce căutase. I s-a părut că e precum cu pomul lăudat la care nu e bine să mergi cu sacul...
S-ar putea argumenta că indivizi cărora le-a plăcut să-și bage nasul peste tot, cum ar fi, mai ales, Boețiu, au adus secretul la lumină. Dar în climatul intelectual pe care am reușit în sfârșit să-l impunem în întreaga Europă apuseană, lucrul nu ne încurcă prea tare. Doar studioșii mai citesc cărți vechi, dar și pe ei i-am pus la respect, încât acum, dintre toți oamenii, de la un studios te...