Isus urcă la Templu ca să nimicească Templul. Le va lăsa romanilor lui Titus truda de a-i dărâma zidurile, de a-i sparge pietrăria, de-a pune foc clădirilor, de a-i prăda bronzul și aurul, de-a schimba în grămezi de pietre fumegânde măreața cetățuie a lui Irod. Dar Isus nimicește, a nimicit avuțiile pe care Templul cel trufaș le tot scoate-n văzul oamenilor, cu pietrele așezate una peste alta...
Paștele se apropie. Cea din urmă săptămână, care nu va mai avea sfârșit, e gata să înceapă. (…) Și începe coborârea în lumina soarelui și a slavei, printre crengile proaspăt tăiate, în mijlocul cântărilor bunelor nădejdi. (…) Cerul, larg deschis către zarea zărilor, era de-o albăstrime nelumească: văzduh smălțat cu crini, sclipitor și înviorător ca făgăduința ochiului lui Dumnezeu. Stelele nu se...
Ne apropiem de sărbători. Prin intermediul textelor și a colindelor, ne vom aminti de Nașterea lui Isus. Întruparea Mântuitorului ne va fi zugrăvită în culori vii, iar inimile ne vor vibra de încântare. E un adevăr știut, dar pe care-l reafirmăm prin gest și cuvânt. Și e bine că o facem. Convingerile au nevoie de redefinire și, mai ales, de rostire. Ce-ar fi ca în această duminică să recitim...
Continuare de AICI: Nu mai sunt monarhii, nici chiar republici. Toate orânduirile nu-s decât podoabe și păreri. Plutocrația și Demagogia, surori în duh și țintă, se ceartă de la stăpânirea asupra hoardelor gata de răscoală, rău slugărite de Mediocritatea lefegie. Iar, până una alta, peste amândouă tagmele ce se războiesc, Coprocrația, realitate efectivă și necontestată, a îndoit grumajii...
Continuare de AICI: Omenirea, vreme de patru ani încheiați, s-a împroșcat cu sânge, spre a se hotârî cine avea să aibă parte de răzorul cel mai mare și de punga cea mai plină. Slugile lui Mamon l-au izgonit pe Caliban în nesfârșite șanțuri potrivnice, ca să se îmbogățească mai mult și să-i sărăcească pe dușmani. Dar această cumplită încercare n-a folosit nimănui. Mai calici ca la început, mai...
Continuare de AICI: Dragostea bestială de sine însuși a fiecărui om în parte, a fiecărei caste de sine însăși, a fiecărui popor numai de sine, e și mai oarbă, mai uriașă după anii în care ura acoperi de foc, de fum, de gropi și de oseminte pământul. Dragostea de sine, după obștescul prăpăd, a însutit ura: ura celor mici împotriva celor mari, ura celor nemulțumiți împotriva celor neliniștiți, ura...
Continuare de AICI: Ci Tu, de-una, toate iertatu-le-ai. Știi prea bine, Tu care fost-ai printre noi, ce zace în adâncul firii noastre nenorocite. Suntem zdrențe netrebnice, frunze nestatornice și vremelnice, călăi ai noștri înșine, copii lepădați de pântec înainte de vreme, tăvăliți în rele ca pruncul înfășat în scutece neprimenite, ca bețivanul căzut în vărsătură, ca înjunghiatul întins în...
Continuare de AICI: Știi ce mare-i nevoia pe aceste vremuri de privirea și Cuvântul Tău. Preabine știi că o privire de-a Ta ne poate răvăși, ne poate schimba sufletul; că glasu-Ți ne poate ridica din murdăria nesfârșitei noastre păcătoșenii; mai bine ca noi știi, mult mai adânc decât noi, că venirea Ta nu dă pas și răgaz, în aceste timpuri ce nu Te mai cunosc. Venit-ai cea dintâia oară ca să...
Continuare de AICI: Avem nevoie de Tine, numai de Tine, de nimeni altul. Singur Tu, Cel care ne iubești, poți simți pentru noi toți cei ce pătimim, poți simți mila pe care fiecare dintre noi o simte față de sine însuși. Singur Tu poți simți ce mare-i, nemăsurat de mare, nevoința de-avem de Tine, în această lume, în acest ceas al lumii. Nimeni altul, niciunul dintre nenumărații ce sunt în viață...
Ești încă, zi de zi, printre noi. și cu noi fi-vei cât lumea. Trăiești în mijlocul nostru, alături de noi, pe pământul ce-al Tău e și-al nostru, pe-acest pământ ce L-ai îmbrățișat copil printre copii și osândit printre tâlhari; trăiești cu vii, pe pământul viețuitoarelor care Ți-au plăcut și pe care-l îndrăgești; trăiești o viață neomenească pe pământul muritorilor, poate nevăzut nici chiar de...