Eticheta

Giovanni Papini

G

Isus în Templu

Dacă Dumnezeu disprețuia jertfele de vite și cerea doar curățenie sufletească și rugăciune ascunsă, preoții puteau închide porțile sanctuarului, ca să se apuce de altă meserie; negustorii de boi, de viței, de oi, de miei, de iezi, de porumbei și de vrăbii ar fi văzut scăzându-le, ba chiar spulberându-li-se orice fel de căștig. Dacă, spre a fi iubit de Dumnezeu, omul era ținut să-și schimbe viața...

Vitele, păstorii și magii

Isus S-a născut într-un staul. Un staul, staul adevărat, nu-i porticul sprinten, ușor, pe care i L-au zidit pictorii creștini Fiului lui David, parcă rușinați că Dumnezeul lor stătuse culcat în sărăcie și murdărie. Precum nu este nici ieslea de ipsos pe care închipuirea cofetărească a iconarilor a născocit-o în vremurile noastre; ieslea curată și drăgălașă, trandafirie, cu jgeabul lustruit și...

Mai mult decât un simpul tâmplar!

Isus a fost meșteșugar întru cele pământene, mai înainte de-a fi Făuritor de suflete; a fost sărac, mai înainte să-i cheme pe calici la ospățul împărăției Sale. Nu S-a născut printre avuți, într-o casă bogată, într-un pat așternut cu puf și purpură. Coborâtor dintr-un Rege, trăiește în dugheana unui lemnar; Fiu al lui Dumneze, S-a născut într-un staul. Nu face parte din tagma celor mari, din...

„Duhu-I, desferecat de greoaia povară tinoasă, nu se odihnea”

Trupul rănit al lui Hristos se odihnea în sfârșit pe un pat de mirodenii, în stânca din livadă. Dar duhu-I, desferecat de greoaia povară tinoasă, nu se odihnea. Le împărtășise celor vii voiasa Veste Bună și-L răsplătiseră cu moartea; acum trebuia să le-o împărătșească celor morți, care de veacuri și de milenii o așteptau în adâncimea Șeolului. (…) Pentru aceștia câțiva, arvune de sfințenie...

„Adus-a viață și-i dau pe ea moartea cea mai de rând”

Răsuflarea lui Isus se face tot mai gâfâită. Pieptul i se umflă în opintiri canonite, ca să soarbă un strop de aer mai mult; capul îi zvâcnea de usturimea cuielor; inima-i bătea cu răbufneli întețite ce-L zguduiau, mai mai să-L smulgă de pe cruce; frigurile însetate ale răstigniților îi ardeau toate mădularele, de parcă sângele din vine I s-ar fi schimbat în foc. Trupul încordat în acea...

„Duhul a biruit încă o dată asupra cărnii”

Acum e singur, singur în noapte, singur între oameni, singur în fața lui Dumnezeu. Acum poate să-Și arate slăbiciunea fără să roșească. La urma urmelor e și om, om din carne și sânge, om care răsuflă și umblă, om care știe că nimicirea I se apropie, că I se va strica unealta trupului, carnea-I va fi străpunsă, sângele-I se va prelinge pe pământ. (…) Orice erou e totdeauna singurul treaz într-o...

Popasul din urmă

Atâta dragoste stăpânită nu se mai mărturisise până atunci în niciunul dintre cuvintele lui Hristos către prieteni! Atâta nostalgie pentru ziua contopirii desăvârșite, pentru sărbătoarea atât de îndătinată de veacuri și hărăzită totuși unei mai slăvite reîmprospătări. Că-i sunt dragi, știu prea bine; dar cât de tare, până-n seara asta, sărmane inimi frământate, nu au putut să știe niciodată atât...

Templul cel Trufaș…

Isus urcă la Templu ca să nimicească Templul. Le va lăsa romanilor lui Titus truda de a-i dărâma zidurile, de a-i sparge pietrăria, de-a pune foc clădirilor, de a-i prăda bronzul și aurul, de-a schimba în grămezi de pietre fumegânde măreața cetățuie a lui Irod. Dar Isus nimicește, a nimicit avuțiile pe care Templul cel trufaș le tot scoate-n văzul oamenilor, cu pietrele așezate una peste alta...

„Începe coborârea în lumina soarelui și a slavei”

Paștele se apropie. Cea din urmă săptămână, care nu va mai avea sfârșit, e gata să înceapă. (…) Și începe coborârea în lumina soarelui și a slavei, printre crengile proaspăt tăiate, în mijlocul cântărilor bunelor nădejdi. (…) Cerul, larg deschis către zarea zărilor, era de-o albăstrime nelumească: văzduh smălțat cu crini, sclipitor și înviorător ca făgăduința ochiului lui Dumnezeu. Stelele nu se...

Gândul de duminică (31)

Ne apropiem de sărbători. Prin intermediul textelor și a colindelor, ne vom aminti de Nașterea lui Isus. Întruparea Mântuitorului ne va fi zugrăvită în culori vii, iar inimile ne vor vibra de încântare. E un adevăr știut, dar pe care-l reafirmăm prin gest și cuvânt. Și e bine că o facem. Convingerile au nevoie de redefinire și, mai ales, de rostire. Ce-ar fi ca în această duminică să recitim...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.