După cum probabil l-ați recunoscut, este vorba de scriitorul Gabriel García Márquez. Fotografiat de Isabel Steva Hernandez, marele romancier suportă de bună voie greutatea proriei cărți: Un veac de singurătate. Pasionat de fotografie și film, scriitorul s-a arătat de-a lungul vieții de o jovialitate extraordinară. Mai cu seamă că aici avem romanul cel mai cunoscut al său, era normal să-și permită...
Ce-o fi în mintea bietei feline?! Cinci fotografi în culmea încordării și o pisică ce nu face nimic deosebit. Bunicul n-ar învrednici-o nici măcar cu o privire…
Galben și verde… Acoperișuri moderne și, la orizont, vârful Bihorul.
(Vă las peste week-end în compania acestei sugestive fotografii. Pe curând…)
Ultimele frunze… Copac (aproape) dezvelit… Frunziș ruginiu… poate chiar nostalgii.
Nu știu cum era pe la voi, dar prin zona unde am crescut era o expresie: Du-te în Patagonia! Era un fel de a-i spune cuiva că nu-l mai vrei prin preajmă, era un jargon destul de popular. Pentru a arăta plictisul și chiar supararea unii mai spuneau: Mă duc în Patagonia… O vreme eu chiar am crezut că Patagonia nu există în realitate, ci se folosește într-un sens stric peiorativ. Mi-am readus...