În anul 1945, care acum e de domeniul trecutului, celebritatea mea a crescut considerabil. Am început să fiu prețuit mult mai mult decât înainte. În primăvara lui 1947 Universitatea din Cambridge m-a făcut doctor honoris cauza în teologie. Am luat parte la ceremonia medievală de atribuire ea titlului de doctor, cu pelerină roșie și cu o tichie specială de catifea… Spre mirarea mea, am...
Criza plictisului și alte metehne
Lumea contemporană, științifică, tehnică, o lume care se bucură din plin de plăcerile vieții, se vede fără scăpare – adică fără Dumnezeu – și nu pentru că totul este permis și, prin intermediul tehnicii, posibil, ci pentru că în ea totul este egal. Necunoscutul devine imediat familiar, iar noul devine obișnuit. Nimic nu e nou sub soare. Criza redată de Ecleziastul nu se află în păcat, ci în...
„O floare măruntă și neînsemnată în umbra marii păduri”
Deși această cărțulie nu-și doresște să fie decât ceea ce este, anume un lucru de prisos, voind să rămână tăinuită, așa cum pe ascuns s-a și născut, nu m-am despărțit de ea fără o speranță de-a dreptul fantastică. În măsura în care, fiind tipărită, pornește într-un fel de călătorie, am urmărit-o puțin cu privirea. Am văzut-o urmându-și calea pe drumuri singuratice, sau singurică pe drumuri bătute...
Întrebarea săptămânii (6)
Când Rousseau vă spune că oamenii se nasc buni, dar că societatea i-a înrăit, răstoarnă dogma moștenită a păcatului original; când teoreticianul progresului afirmă că mai rău se trage din mai bine; ori cel al evoluției, că din simplu izvorăște complexul; ori monistul că toate diversitățile sunt manifestări ale unicului; ori marxistul că factorul economic dă naștere celui spiritual; când filozofii...