În anul 1945, care acum e de domeniul trecutului, celebritatea mea a crescut considerabil. Am început să fiu prețuit mult mai mult decât înainte. În primăvara lui 1947 Universitatea din Cambridge m-a făcut doctor honoris cauza în teologie. Am luat parte la ceremonia medievală de atribuire ea titlului de doctor, cu pelerină roșie și cu o tichie specială de catifea… Spre mirarea mea, am...
Cele trei postiri
Există o postire duhovnicească: a ne reține de la acțiunile iubirii de sine și ale iubirii de stăpânire, a ne detașa de onorurile și slava oamenilor. Această postire e deosebit de necesară pentru oamenii activi în public. Regula ei este: nu căuta putere și stăpânire; dacă ești chemat la putere și stăpânire, privește-le ca o slujire. Întotdeauna când ți se oferă prilejul să te manifești fără folos...
Individ, comunitate, umanitate
Apariția omului duhovnicesc în Hristos e centrul istoriei universale. Sfârșitul sau scopul acestei istorii este apariția unității duhovnicești. Lumea veche gravita spre omul duhovnicesc, lumea nouă gravitează spre umanitatea duhovnicească, adică spre acel „Hristos să ia chip în toți” (Gal. 4.19). Acest scop e atins pe două căi: pe calea desăvârșirii personale și pe calea ameliorării relațiilor...
Hristos – al doilea Adam
Când, după mileniile istoriei umanității a apărut primul om duhovnicesc, în care viața naturală a trupului nu era doar luminată de sensul divin al vieții lumii, ci și sfințită de el ca duh al iubirii, a fost o nouă revelație a aceluiași sens ca forță personală vie, în stare să atragă la sine și să-și însușească forța materiei. Dacă primul om natural a fost chip și asemănare a lui Dumnezeu, noul...
Frumusețea vieții de credință
În general trăim fără Dumnezeu, fără omenie, în sclavie față de natura inferioară. Ne ridicăm împotriva lui Dumnezeu, ne separăm de aproapele, ne supunem cărnii. Or pentru viața adevărată, așa cum trebuie ea să fie, e necesar exact contrariul: supunere de bunăvoie lui Dumnezeu, unitate sufletească unii cu alții și domnie asupra naturii. Începutul acestei vieți adevărate e aproape de noi și nu e...
Exercițiu de neuitare: Lev Șestov
La 19 noiembrie 1938 se stingea, la Paris, gânditorul Lev Șestov. Născut la Kiev în familia unui comerciant de vază, are parte din tinerețe de un anturaj ilustru. Casa lor este vizitată de intelectualitatea orașului, fapt care-i conferă o anumită provocare la nivel intelectual. În 1889 termină Facultatea de Ştiinţe Juridice, iar în 1895 publică la Kiev primele studii filosofice şi literare:...
„Domnilor, asta nu mai e viaţă, ci începutul morţii”
Uite, furnicile au cu totul alte preferinţe. Ele au o clădire extraordinară de acelaşi fel, care nu poate fi în veci dărîmată– muşuroiul. Onorabilele furnici au început cu muşuroiul, probabil că tot cu muşuroiul vor termina, ceea ce conferă cinste constanţei şi pozitivismului lor. Însă omul e o fiinţă uşuratică, reprobabilă şi, poate, ca unui jucător de şah, nu-i place decît procesul atingerii...