Deși această cărțulie nu-și doresște să fie decât ceea ce este, anume un lucru de prisos, voind să rămână tăinuită, așa cum pe ascuns s-a și născut, nu m-am despărțit de ea fără o speranță de-a dreptul fantastică. În măsura în care, fiind tipărită, pornește într-un fel de călătorie, am urmărit-o puțin cu privirea. Am văzut-o urmându-și calea pe drumuri singuratice, sau singurică pe drumuri bătute...
10 noiembrie 2016
„O floare măruntă și neînsemnată în umbra marii păduri”
10noiembrie