Internetul este în același timp naufragiul și pluta: te scalzi în urmărire, în așteptare, nu te poți lăsa pradă doliului după o poveste, totuși, îngropată și, în același timp, navighezi în mediul virtual, te agăți de prezențele factice care bântuie pe web, deci, în loc să te descompui, refaci legătura. Și de n-ar fi decât mica bulină verde care indică faptul că celălalt este Online! Ah! Mica...
Cu acest mesaj mă întâmpină facebook-ul mai nou. Cum deschid fereastra, de sub niște medalioane cu chipuri de-ale prietenilor mei virtuali, primesc această invitație candidă. Spune-le prietenilor tăi ce mai faci! Serios? De ce? Ar putea să mă ajute sau măcar ar fi curioși să-mi audă frământările de peste zi?! Puțin probabil. Dacă mai punem la socoteală că anumite lucuri sunt atât de incerte și...
Grozav de hapsân feisbucul ăsta! Într-una din zile, deschizându-mi pagina, observ că încă nu i-am răspuns la multe întrebări. E vorba de acele detalii personale cu care ar vrea să se îmbogățească (să zicem), pe care mai apoi să le poată accesa prietenii mei virtuali. Cu sobrietatea unui profesor exigent, mă avertizează într-un final: Încă 25 de lucruri în așteptare. A se citi: 25 de lucruri nu le...
Sper să fiu clar. E vorba de cele două feluri de prieteni din viața mea. Dacă stau bine să mă gândesc, sunt mai mult de două – dar nu mă complic. Să clarificăm. Am prieteni mulți, atât de mulți cât îmi permite feisbucul. Nu am nici un merit pentru asta și nici nu sunt prea încântat. E un fapt pe care mi-l asum. Dintre aceștia (și nu numai), am un număr mult mai mic ce m-au cunoscut personal...
Nu stăpânesc prea bine tainele acestei lumi. Știu doar că are și ea cotloanele ei, mai mult sau mai puțin controlabile. Realitatea virtuală – pentru că despre ea este vorba – oferă o platformă de o generozitate ieșită din comun. Oricine poate fi (oarecum) prezent, oricine poate spune (aproape) orice. Blogări, forumiști și comentatori își dau mâna ca într-o frăție subînțeleasă ori își...
Constat că mi s-au înmulțit prietenii. Am peste 4000. Sunt prieteni de feisbuc, dar nu pot spune că-mi sunt mai puțin prieteni. Am mai spus-o cândva: realitatea virtuală modifică realitatea fizică (nu invers). Însuși conceptul de prietenie suferă mutații nebănuite. Un asemenea număr de prieteni este, în realitatea lucrurilor, imposibil. Ai o mână de oameni apropiați și nu reușești să cultivi o...
Rețelele de socializare conțin sintagme adesea insolite. Pragmatice până la ultimul detaliu, aceste sintagme pot fi supuse și unei analize ușor filozofice. După ce ai prins înțelesul lor imediat, te poți întreba – cu o oarecare melancolie – cum ai putea regândi noțiunea. Una dintre acestea, patentată de Facebook, este: Ajută-l pe Cutărescu să-și găsească prietenii! Veți zâmbi pentru...
Se întâmpla prin clasele primare. Ba chiar prin gimnaziu. La liceu nu prea. Devenise un gest ridicol sau cel puțin așa eram învățați să credem. La ciupeală și acțiunea de a ciupi mă refer. În familie am fost educat să mă comport cu o anumită sobrietate. Învățasem că și umorul are cumințenia lui, iar a fi jovial nu este același lucru cu a fi nesuferit. Luasem la cunoștință că pentru a ciupi...
Am o relație utilitară cu facebook-ul. Nu mi-e greu să recunosc nici azi că-l suspectez de multe lucruri. Dacă Aristotel ar fi printre noi și-ar scrie din nou despre iubirea-prietenie, cred că n-ar da exemplu feisbucul. Nici nu cred c-ar avea cont pe aici și poate că n-ar intra pe messenger mai deloc. Și totuși, iată-ne prin zonă… să zic așa. Am acumulat în acest răstimp peste 3.000 de...