Eticheta

Evul Mediu

E

Rugăciunea săptămânii (113)

O, Dumnezeule, îndură-Te de mine rătăcitul și sădește frica Ta în inima mea, ca să fug de lume potrivit poruncilor Tale, să am ură față de ea și să mă adun în mine cu înțelepciune. Și nu mă lăsa, Hristoase, să rătăcesc în mijlocul ei, pentru că numai pe Tine Te iubesc, deși nu Te-am iubit încă, și numai de la Tine aștept să pot păzi poruncile fiind cu totul în patimi și necunoscându-Te. Căci cine...

Provocările educației: repere medievale

Încă de la început, învățăturile se cuvine să fie în așa fel semănate în pământul virgin al sufletului crud, încetul cu încetul, cu vârsta și cu deprinderea faptelor, să încolțească și să crească, pentru ca apoi, după ce au prins rădăcini, să nu mai poată fi smulse până la sfârșitul vieții. Căci nimic nu este mai trainic și nu are rădăcini mai adânci decât cele învățate în primii ani de viață...

Rugăciune pentru ploaie, în plin Ev Mediu

Doamne Dumnezeule Atotțiitorule, Cel ce ești mai înainte de veci și rămâi în veci, Ce ce ai făcut din nimic toate și în înțelepciunea Ta le-ai pus de jur-împrejur cerul, Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui și ai pus norii suirea Ta, Cel ce ridici nori de la marginile pământului și adapi munții din cele de deasupra ale Tale, Cel ce chemi la Tine apa mării și iarăși o reverși cu...

Orgoliul și consecințele lui

Spunem că orgoliul îl ia omului pe Dumnezeu: orgoliul este într-adevăr iubirea propriei excelențe, atunci când mintea iubește doar binele pe care îl are în ea însăși, adică nu și pe Cel de la care a primit binele. O, orgoliu ciumat, ce faci? De ce faci ca râul să se rupă de sursă? De ce faci ca raza să se desprindă de soare? Pentru ce altceva decât pentru a-l face să sece, nemaiavând apă, și...

Primul tricolor

Ceea ce vedeți în imagine este blazonul cneazului Cândea din Țara Hațegului. Datează din secolul XIII și dovedește organizarea timpurie a românilor. Este vorba de strângerea în jurul unor conducători locali care stăpâneau peste câte un „județ” sau câte o „țară” (cum ar fi: Țara Bârsei, Țara Hațegului, Țara Crișurilor, Țara Maramureșului). Tezaurele de la Cucuteni, Coțofenești, Agighiol, Peretu și...

Exercițiu de neuitare: Anselm de Canterbury

La 21 aprilie 1109 se stingea Anselm de Canterbury, unul dintre cei mai mari lideri și gânditori creștini ai Evului Mediu. Anselmo, după numele său adevărat, s-a născut în jurul anului 1033 în Aosta, o localitate din nordul Italiei. La 15 ani visa să se călugărească în mănăstirea aflată în apropierea orașului natal, dar tatăl, om ambițios, avea planuri mai îndrăznețe pentru el. Fiul său înzestrat...

Cele trei praguri

Potrivit lui Ghislain Lafont, creștinismul occidental a traversat cel puțin trei praguri din punct de vedere conceptual. Aceste puncte de cotitură, numite și „praguri ale modernității”, sunt descrise în lucrarea O istorie teologică a Bisericii (Deisis, Sibiu, 2003). Iată-le: Pragul ANTROPOLOGIC Corespunde sfârșitului Evului Mediu, când omul „se descoperă ca subiect gânditor, activ responsabil: se...

Abelard despre Anselm de Laon

Figură importantă a Evului Mediu, Abelard s-a întâlnit, în parcursul său intelectual, cu cel mai important dascăl al momentului: Anselm de Laon.  Considerat părintele hermeneuticii biblice, Anselm s-a bucurat în jurul anului 1100 de o reputație extraordinară. Cu toate acestea, Abelard nu a găsit în el ceea ce căutase. I s-a părut că e precum cu pomul lăudat la care nu e bine să mergi cu sacul...

Momente din istoria evreilor

A descrie parcurusul istoric al unui popor nu e o sarcină ușoară. Complexitatea întregului demers, rigoarea legată de surse și propria subiectivitate te pun într-o reală dificultate. La fel ca individul, un popor care se adună sub același steag și care împărtășește aceleași năzuințe are și o sumedenie de particularități. Dar când vine vorba de poporul evreu, toate aceste detalii se amplifică...

O lecție de hermeneutică

Scrisă în 1121, în plină perioadă scolastică, lucrarea Didascalicon poartă semnătura lui Hugo de Saint-Victor, fiind una dintre capodoperele gândirii medievale. Salutăm apariția ei într-o ediție bilingvă (latino-română) în colecția Biblioteca medievală de la Polirom (2013) și apreciem deopotrivă coordonatorul seriei – dl. Alexander Baumgarten – și pe doamna Laura Maftei, o excelentă...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.