Eticheta

eseuri creștine

e

Azvârliți în deșertul maturității

Aceasta este, în opinia lui Scott Peck, consecința Căderii din Eden. Omul a fost obligat să facă mereu diferența între bine și rău, ba chiar să acționeze ca atare. Uciderea lui Abel este prima dovadă faptică a liberului arbitru. „Abel a fost ucis de Cain deoarece acesta din urmă a ales să nu gândească profund. Prin liberul arbitru alegem să gândim sau nu, să gândim profund sau superficial”...

Mic dicționar săptămânal: APA (5)

Continuare de AICI: Apa vie, apa vieții se prezintă ca un simbol cosmogonic. Ea este o poartă spre veșnicie tocmai pentru că purifică, vindecă și întinerește. După Grigorie de Nyssa, fântânile conțin apă stătătoare. „În schimb, fântâna Mirelui este o fântână cu apă vie. El este adânc ca o fântână și mișcător ca un fluviu”. După Tertulian, Duhul divin alege apa dintre celelalte elemente și o...

Gândul de duminică (36)

Nu vom găsi în Evanghelii un gest de o mai mare gentilețe decât acesta: Isus luând copiii în brațe, punându-Și mâinile peste ei și binecuvântându-i. Ei, care după cutumele vremii, erau exclușii prin definiție, asociați adesea cu mamele lor, sunt acum cel mai aproape de inima Domnului Isus. În calea lor se vor interpune ucenicii, pentru că uneori râvna și tradițiile îi orbesc și pe cei aleși. Ar...

Gândul de duminică (32)

Citirea Bibliei începe, mai mereu, în luna ianuarie. Iubitorii textului sacru își reînnoiesc angajamentele și-l explorează capitol după capitol. Nu știu cât timp avem de meditație, cât reușim să-l asimilăm și să ni-l asumăm faptic, dar faptul că ne imersăm în text e formidabil. E un mod de a face cunoștință cu evenimentele, personajele și conceptele. E o provocare în strădania noastră zilnică de...

Ziua, săptămâna, luna și anul

Deși este deasupra timplui, Dumnezeu alege să lucreze în timp. Doar omul e conștient de sine însuși, inclusiv de trecerea lui prin timp. Sentimentul efemerității îl împărtășește orice muritor, chiar dacă nu-l exprimă poate niciodată. Tocmai din această cauză, în mod convențional, omul are nevoie să „spargă” timpul și să-l pulverizeze în unități egale și repetabile. Nimeni nu-și poate trăi viața...

Mania cardului de sănătate

De parcă n-am fi avut destule, uite încă o manie, proaspătă. Se distribuie cardurile de sănătate, iar unii români le resping. Evident că gestul are o conotație religioasă, pentru că – citit invers – cuvântul CARD înseamnă: DRAC. Bunăoară, măicuțele de la mânăstirea Dobru din județul Neamț au cerut alte modalități de monitorizare a sănătății. Cum ar putea să-l „aducă” pe „dracu” tocmai...

Anatomia zâmbetului

Ar fi greu de găsit un tip de mesaj mai popular și mai frecvent decât zâmbetul. El este faza preliminară a multora dintre actele noastre de comunicare verbală, el acompaniază deseori această comunicare, după cum tot el este semnalul de încheiere a unui act de comunicare. Vorbele bune se preling în tăcere prin zâmbet, după cum tot prin zâmbet ele se declanșează. Cuvintele capătă adeseori sensul...

Întrebarea săptămânii (8)

Reuși-vor uneltele omului, creațiile lui, cu poftele nemăsurate și ambițiile pe care le nălucesc, lipsite de frâul pe care îl constituie vedenia întregului din care fac parte, să pună stăpânire pe om și să se întoarcă împotrivă-i, dislocându-l din centrul creației și smintindu-l din propria condiție umană, adică, făcându-l neom? Sau izbuti-va omul, în ceasul al unsprezecelea, să își găsească...

Gândul de duminică (7)

Sunt uimit de câte ori apare conceptul de proșternere în Evanghelia după Matei. Magii au pornit cu gândul să se proștearnă înaintea Pruncului (2.2). Irod, viclean și vanitos, a simulat și el o astfel de dorință (2.8). Diavolul – la Ispitire – pretinde lui Isus proșternere (4.9), însă El îi aduce aminte că doar întaintea lui Dumnezeu trebuie să cazi în genunchi (4.10). Leprosul se...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.