Eticheta

eseuri creștine

e

Fiul risipitor: reîntâlnirea

Continuare de AICI, AICI și AICI: Pe măsură ce mă pătrund de toate acestea, îmi dau seama că povestea tatălui şi a fiilor săi pierduţi spune că nu eu l-am ales pe Dumnezeu, ci Dumnezeu a fost Acela care m-a ales cel dintâi. Iată marele mister al credinţei noastre. Nu noi îl alegem pe Dumnezeu. Dumnezeu ne alege pe noi. Din veşnicie suntem ascunşi „în umbra mâinii lui Dumnezeu“ şi „încrustaţi în...

Fiului risipitor: plecarea

Mai mult decât orice istorisire din Evanghelie, parabola fiului risipitor exprimă nemărginirea iubirii milostive a lui Dumnezeu. Iar când mă aşez pe mine în istorisire sub lumina acestei iubiri dumnezeieşti, devine dureros de limpede că plecarea de acasă este mult mai aproape de experienţa mea spirituală decât aş fi putut crede… Plecarea de acasă este, prin urmare, mult mai mult decât un...

„Doar ca bucurie Biserica a biruit în lume!”

În această lume Hristos a fost respins. El era expresia desăvârșită a vieții așa cum a voit-o Dumnezeu. Viața fragmentată a lumii a fost unificată în viața Lui; el era bătaia inimii acestei lumi, și lumea L-a omorât. Dar în acel act ucigaș, lumea însăși a murit. Ea a pierdut ultima șansă de a deveni raiul pentru care Dumnezeu a creat-o. Noi putem continua să producem bunuri materiale noi și mai...

„Să păzim sub armele rugăciunii steagul Împăratului nostru!”

Numai rugăciunea este cea care înduplecă pe Dumnezeu. Hristos a voit ca ea să nu săvârșească nimic rău, ia dat toată puterea de a face bine. Astfel, nimic nu știe altceva decât să cheme înapoi de pe drumul morții sufletele celor decedați, să întărească pe cei slabi, să vindece pe cei bolnavi, să-i izbăvească pe cei apucați de demoni, să deschidă porțile închisorilor, să dezlege lanțurile celor...

22 și 59: mai mult decât simple cifre

Fiecare atentat se cere decodat, citit în cheie simbolică. Fără să vrem, ne specializăm în această îndeletnicire sinistră, încercând să stabilim legături și să oferim înțelesuri. O facem însă cu inimă grea. 22 de oameni s-au stins, iar 59 agonizează în stare de șoc prin spitale. Anglia a fost lovită din nou, iar frumosul oraș Manchester a fost zguduit din temelii. Arena sportivă ce a fost...

Mesianismul – boală grea și contagioasă

Nimic nou sub soare. Toate religiile sunt atinse, parțial, de acest fenomen. Mă refer la paroxismul cu care – inși sau chiar comunități – își evaluează propria chemare. Adesea, ca să fim realiști, nu e vorba nici măcar de o vocație autentică, statornicită pe o temelie morală și o pregătire continuă. Dimpotrivă! Asistăm la simple meșteșugiri retorice și pure flatulențe emoționale, care...

Ți-au fost credincioși părinții? Biblia ți-a fost prezentată? La biserică te-ai dus? Întrebările identității…

Părinții tăi, cum au fost ei? Ce ți-au transmis? Părinții și alți adulți importanți din viața ta au fost credincioși? Dacă da, ți-au oferit ei modelul unei relații pline de iubire cu Isus Hristos sau au avut „o religie” a regulilor, a interdicției și a vinovăției? Dacă e valabilă cea de-a doua parte a întrebării, atunci nu ai beneficiat de o imagine adevărată a felului în care te vede Dumnezeu...

O carte s-a închis!

Azi întoarcem ultima filă a unei cărți. Se numește „Anul 2016”. Nu vă place titlul? Din păcate nu putem schimba nimic. Suntem obligați să-l păstrăm pentru că reflectă cel mai bine conținutul. Dar mai este ceva, poate mult mai trist. Nu numai titlul nu-l putem schimba, dar nici cuprinsul acestei cărți. Toate rămân înghețate așa cum au fost, atinse parcă de gerul acestor zile. Așezată pe noptiera...

Lemn sau piatră? Rapsodia unei catedrale!

„Dumnezeu preferă lemnul” – decretează trupa Taxi. De cedru, aș adăuga eu (ca să fim vechitestamentali). Și mai preferă ceva: „spațiile mici”; odăițele ca să fim și noutestamentali. Dar în raport cu ce? Cărei materii sau spațiu i se opune lemnul și odaia? Să vedem ce spune cântecul, să-l ascultăm din nou. A, da! Lemnul se opune pietrei, iar odaia se opune halei, iar antiteza-i gata. Acum...

Când anul s-a împuținat…

Putem privi anul 2015 drept o metaforă a dăruirii. Pe când era nou-nouț, cu desaga plină de zile, ni se părea atât de bogat. Numai că, din acest preaplin, 2015 ne-a tot dat din ele. Cu o generozitate pilduitoare, nu s-a zgârcit deloc, ci ne-a cadorisit cu sute de zile până în prezent. Acum doar asta i-a mai rămas, ultima; și se pare că ne-o oferă cu aceeași mărinimie. E atât de împuținat că nu-l...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.