Nu, afirmația nu-i aparține lui Constatin cel Mare. „Ut denuo sint cristiani et conventicula eorum” – cum sună în original, a fost rostită la 30 aprilie 311 de către împăratul Gaius Galeriu. Deși grav bolnav, acesta emite un edict de toleranță a creștinilor, luând-o înaintea „Edictului de la Milano”, din 313. După persecuții succesive, mai ales după cea a lui Dioclețian, cea mai firavă...
Sintagma îi aparține lui Ieronim, unul dintre cei mai erudiți scriitori bisercești ai primelor secole. Exclamația apare în tratatul despre Psalmul 123. Este vorba despre necesitatea edificiului din suflet și a comuniunii între oameni. Dimensiunea interioară a creștinismului este mai puternică decât clădirile din piatră ale edificiilor exterioare. Expresia vine pe fondul Edictului de la Milano...