De la început creștinii au avut o zi a lor, și în natura ei specifică se află cheia experierii creștine a timpului. Pentru a o recupera, însă, trebuie să depășim legislația lui Constantin, care, prin instituirea duminicii ca zi obligatorie de odihnă a transformat-o într-un substitut creștin al sabatului iudaic. După care, semnificația unică și paradoxală a Zilei Domnului a fost încetul cu încetul...
Nu vom găsi în Evanghelii un gest de o mai mare gentilețe decât acesta: Isus luând copiii în brațe, punându-Și mâinile peste ei și binecuvântându-i. Ei, care după cutumele vremii, erau exclușii prin definiție, asociați adesea cu mamele lor, sunt acum cel mai aproape de inima Domnului Isus. În calea lor se vor interpune ucenicii, pentru că uneori râvna și tradițiile îi orbesc și pe cei aleși. Ar...
Nu trebuie să așteptăm judecata de apoi ca să vorbim de cernere. Încă din timpul Domnului Isus, mai cu seamă în episodul descris în Ioan 6, asistăm la o împărțire a ucenicilor. După cum știm, este vorba de cea mai „grea” predică a Mântuitorului. Sunt acele accente euharistice și escatologice dificil de înțeles și care au născut în primă fază confuzie. Citim (în vers. 41 și 52) despre reacția...
Rânduiala calendarului face ca azi, într-o duminică, să sărbătorim Ziua Națională a României. Zi de mare încărcătură istorică și politică, 1Decembrie 1918 a deschis o nouă eră și a dat un nou suflu țării noastre. De atunci s-au scurs aproape o sută de ani, când peste neamul românesc au trecut orânduiri de tot felul. Privind în urmă, dar trăgând cu ochiul pieziș spre viitor, ne-am putea totuși...
Adesea auzim despre ușa inimii. Prin această metaforă se descrie plastic una dintre cele mai mari calități ale omului: libera voință. Având cheie doar pe dinăuntru, această ușă a inimii poate fi deschisă doar de persoana în cauză. Nimeni nu poate fi, realmente, vinovat de atitudinea pe care omul alege s-o aibă. Prima și ultima carte a Bibliei ne amitesc și ele despre această ușă. În prima...
Vechiul Testament este presărat cu teofanii. E vorba de acele întâlniri frontale, în contexte diferite, ale oamenilor cu Dumnezeu. De fiecare dată e vorba de transmiterea unui mesaj, de însărcinare sau de prevenție. Dumnezeu a ales această cale pentru a-Și comunica voia și pentru a-i îndruma pe oamenii Săi, Ei bine, elementul comun al acestora este teama sau groaza inerentă. Când creatura își...
Alain de Botton mărturisește undeva: Serile de duminică mă întristau dintotdeauna, mementouri ale morții, treburilor neterminate, vinovăției și pierderii. Avem aici o viziune terifiantă a sfârșitului de săptămână. Pentru renumitul filozof britanic, duminica este un timp al bilanțului. Este ceasul socotelilor când, cu înfrigurare, îți dai seama câte-au rămas nefăcute. Mai mult, îți dai seama câte...
Sunt uimit de câte ori apare conceptul de proșternere în Evanghelia după Matei. Magii au pornit cu gândul să se proștearnă înaintea Pruncului (2.2). Irod, viclean și vanitos, a simulat și el o astfel de dorință (2.8). Diavolul – la Ispitire – pretinde lui Isus proșternere (4.9), însă El îi aduce aminte că doar întaintea lui Dumnezeu trebuie să cazi în genunchi (4.10). Leprosul se...
Cum fiecare zi este unică, fiecare duminică este unică. Totuși, în lunile de vară, duminicile au un numitor comun: canicula. Cu mici – dar fericite – excepții, se mai nimerește vreuna cu ploaie și răcoare cât de cât. În rest, toate ne îmbie la somn, letargie și scăldat. După o săptămână de arșiță – deci istovitoare de două ori – duminica se vrea a fi o eliberare. Și tocmai...
Un prieten drag mi-a scris din memorie o poezioară superbă. A făcut-o când povesteam cu el despre soarta poeziei evanghelice românești. Atunci am auzit pentru prima dată numele lui Ion Mantinescu. Probabil unii dintre voi îl știați deja, dar pentru mine a fost o noutate extraordinară. Vă ofer mai jos, drept cadou de duminică, una dintre creațiile acestui mare și necunoscut poet: Cel mai frumos...